Călător prin zăpezi şi noroaie, la două mănăstiri de maici

21 februarie 2010 8 0

Duminică, 21 februarie 2010. Am 60 de ani şi două zile. Am reuşit azi să ies din Bucureşti (n-am mai ieşit din 2 ianuarie). Încep prin a înjura gospodarii oraşelor din drumul până la Focşani, pe traseul „Bucureşti-Urziceni”, oraşe cu drumurile pline de gropi adânci în asfalt, e un coşmar efectiv să conduci o maşină (la întoarcere, pe întuneric, a plouat, nu mai vedeai gropile), de la Bucureşti (cu Afumaţi şi Voluntari, un dezastru), Buzău şi Focşani. Vă puteţi imagina şoferi opriţi pe marginea drumului şi punând roţile de rezervă în locul celor distruse, strâmbate şi cu cauciucuri tăiate de marginea de asfalt a gropilor? Eu i-aş strânge de gât pe primari, atâta nesimţire şi neputinţă românească n-am mai pomenit.

Am vizitat cu prozatoarea Doina Popa două mănăstiri de maici, una în judeţul Buzău, alta în judeţul Vrancea. Prima, mănăstirea „Sfânta Treime” (a doua zi după Rusalii), e la Podul Bulgarului, într-o lizieră la 6 kilometri de Râmnicu Sărat pe drumul european spre Focşani, construită în 1940. Am găsit zăpezile (zilele călduroase din ultima vreme şi ploile n-au reuşit să o topească) de un metru şi jumătate. Biserica mare de lemn era închisă (e greu de încălzit, ne-a spus maica stareţă), se slujeşte la biserica nouă, de cărămidă. Ne-am închinat şi am aprins lumânări şi scriitorilor morţi. O bătrână (a cărei soră era călugărită, după ce a crescut trei copii, după ce i-a murit soţul şi copiii s-au retras la casele lor) ne-a rugat să o luăm cu noi. I-am spus că vrem să mergem şi la mănăstirea Rogoz, unde n-am mai fost niciodată: – Da, maică, Dumnezeu v-a scos în cale, vă conduc eu o bucată de drum. Ne-a atras atenţia că va trebui să strângem din dinţi, fiindcă avem de trecut prin sate de ţigani, care ar putea să ne caute pricină… Doamne fereşte. Mănăstirea Rogoz nu e departe de Mănăstirea Sfânta Treime de la Podul Bulgarului, dar e în judeţul Vrancea. Nu contează, e în aceeaşi episcopie. De altfel, episcopul Buzăului şi al Vrancei, Epifanie Norocel e pictat şi în bisericile celor două mănăstiri vizitate azi (pe peretele interior, cum intri, pe stânga). Nu ne-am putut imagina ce ne aşteaptă, la Rogoz s-a terminat asfaltul şi am intrat pe drum de ţară, în pantă, plin de noroi, pe care curgeau pârâiaşe de zăpadă topită. Bătrâna a coborât la Slobozia Bradului şi „s-a dus în durerile ei” (mirosiţi a busuioc, i-a spus Doina Popa, da, am busuioc la mine, vreţi să vă dau şi dumneavoastră?). Ne-a arătat drumul, „de la pod o luaţi în sus”. De la un moment dat, înaintând pe drumul desfundat total, ne-am blocat: parcă intrasem într-o altă lume. Pur şi simplu aveam senzaţia că suntem în alt timp, în orice caz, în evul mediu. Mai exact că se amestecă timpul de azi cu alt timp. Ţigani de toate vârstele frământau în picioare acelaşi noroi pe care îl călcam şi noi sub roţile maşinii, n-aveau altă cale de circulaţie decât drumul de ţară. Nu-mi mai ies din minte, maşina era încărcată de noroi, ţiganii aveau noroi până la glezne. Este inadmisibil, în ce ţară trăim? Pe aici nu există primar care să fie tras la răspundere? Dar cine să-l tragă, probabil că e tot de-al lor – şi sunt învăţaţi cu această situaţie „milenară”. Dar chiar să nu fie în stare să arunce câteva maşini de piatră pe drumul de ţară? Sunt revoltat. Cu atât mai mult cu cât de-a lungul drumului ăsta de ţară ordinar sunt vile cu gaduri „ca ale lui Becali” (cum se spune, aurite)… Din ce-or fi trăind toţi aceşti ţigani, se întreabă Doina. Probabil că fură lemne din pădure… Nu mai insist, la întoarcere ne-a făcut rău spectacolul mizeriei naturale. Am mers mai departe, habar neavând unde se termină drumul, am intrat într-o pădure, drumul se termină la mănăstirea Rogoz. Într-un loc frumos, cu brazi. Dar am găsit biserica mare închisă. Am făcut atâta drum prin noroi degeaba? Clădirile vechi ale mănăstirii au legătură cu chiliile călugăriţelor, au personalitate. Ne-am rotit în jurul bisericii mănăstirii, călcând pe zăpadă, am admirat şi clădirea nouă, tip hotel, a mănăstirii. Nu ne-a ieşit nimeni în cale, poate e o mănăstire închisă. Înainte să plecăm dezamăgiţi, am văzut o uşă deschisă la „Muzeul mănăstirii” (aşa scria pe o pancartă). Ce să vedem, un muzeu cu câteva cruci şi icoane? Am intrat, totuşi, şi… surpriză: în stânga clădirii era biserica de iarnă a mănăstirii! Am trecut pragul şi am descoperit o măicuţă tânără, drăguţă, amabilă, am întrebat-o de unde e de loc, din judeţul Galaţi, şi cum vă descurcaţi iarna, pe viscol? Avem de toate, ne-a răspuns, „ne ajută oamenii”. Aveţi chiliile în clădirea nouă, tip hotel? Da, avem apă curentă (de la hidrofor) şi încălzire cu centrală pe lemne! Am privit-o cu admiraţie. Mănăstirea a fost ctitorită în 1640, biserica de lemn a fost reclădită în 1825 şi a fost reînfiinţată după 1989. După ce am trecut peste pragul iadului cu drum plin de noroi şi ţigani fericiţi, am intrat în raiul duhovnicesc… Ne-am închinat şi aici şi am aprins lumânări. Dar am plecat cu o strângere de inimă, am vizitat azi două mănăstiri modeste, făcute din sărăcie, anonime  – mai degrabă ele ne apropie de Dumnezeu? Oare mănăstirile bogate, celebre, îl sfidează pe Dumnezeu?

0
8 Comments
  • paul spirescu
    februarie 22, 2010

    Cea mai mare infirmitate a lui LIS: neputinţa lui organică de a minţi! Cei care au urechi de auzit, să audă!

  • rudolfleonard
    aprilie 9, 2010

    Bolnav de cancer la 24 de ani Mă numesc Magyara Rudolf Leonard, am 24 de ani şi bani prea puţini pentru a-mi permite medicamentele necesare tratării afecţiunilor de care sufăr. Nu am pe nimeni, am crescut, de la un an, în mai multe case de copii din Sibiu, iar de la 18 ani sunt pe drumuri. Acum dorm la un adăpost de noapte din Sibiu şi nu pot munci pentru că medicii mi-au interzis efortul fizic. Sufăr de ciroză hepatică, ulcer, leucemie şi scolioză toracică şi am nevoie, lunar, de medicamente în valoare de aproape cinci milioane de lei pentru a putea urma tratamentul prescris de medici. Mă adresez oamenilor cu suflet şi credinţă în Dumnezeu să mă ajute pentru a putea continua acest tratament. Cei care doresc, mă pot ajuta cu mici donaţii în contul deschis la BCR : RO36RNCB0231088855520001 (lei). Vă rog ajutaţi-mă! dacă nu, pot să mor! E-mail: rudolfleonard13@yahoo.com Telefon: 0757205495 Vă mulţu mesc anticipat. Boală, disperare, durere, neajutorare şi câte sinonime ar putea descrie situaţia acestui om. În jurul nostru în fiecare zi mor oameni. Mor sau trăiesc cu o frică teribilă de moarte din cauza indiferenţei noastre. În fiecare zi semenii noştri duc poveri grele în sufletele lor. Cine dintre noi este gata să întindă o mână de ajutor??? Nu pot să ajut acest om financiar, dar vreau prin acest anunţ să sesizez pe cei care nu stau cu mâna întinsă şi pot să pună ceva deoparte ca să contribuie la această nevoie. Dumnezeu spune că: religiunea curată şi neîntinată înaintea Lui constă în cercetarea văduvelor şi orfanilor în necazurile lor. (Iacov 1). Tu ce faci în acest sens. Contribuie şi tu la salvarea lui Rudolf. Am aflat despre situaţia lui de la el, când a lăsat mesajul de mai sus într-un comentariu pe acest blog. 0757205495
    Categorie Agricole-Ingrasaminte Medias Pret 500 RON
    Detalii contact
    Nume rudolf leonard
    Tara ROMANIA
    Zona Sibiu
    Localitatea Medias
    Adresa rudolfleonard13@yahoo.com
    Email rudolfleonard13@yahoo.com
    Telefon 0757205495

  • izabela
    iunie 23, 2010

    Buna ziua. am citit cu deosebit interes articolul dvs, jurnalul de calatorie. am doar o rugaminte. ma puteti ajuta cu un numar de tel de la manastirea Sf. Treime din Buzau? as dori sa iau legatura cu cineva de acolo pentru o donatie. daca este posibil.
    multumesc, va doresc numai bine.sanatate.

  • rudolf leonard
    august 18, 2010

    ma puteti contata la numarul de telefon 0757205495

  • Sterling Magistrale
    decembrie 6, 2010

    This post seems to recieve a good ammount of visitors. How do you promote it? It offers a nice unique twist on things. I guess having something useful or substantial to post about is the most important thing.

  • Pr.Cezar
    martie 8, 2011

    Pacat ca acest „vizitator „are o atitudine negativa inca de la plecarea din Bucuresti…o fi varsta?nu cred!mai degraba carcoteala cu care s-a educat in perioada comunista!Eu am crescut duhovniceste ,inca din anii copilariei 1968,in preajma acestor doua schituri acum manastiri,nascut fiind in Rm .Sarat.Imi aduc aminte ,cu pioasa veneratie si cu preoteasca rugaciune de maica Teoctista si de sora Ecaterina(acum Veniamina),de metanie in la „Podul BUlgarului”,de maica Gabriela si de maica Melania de la Rogozu(atunci,ca si acum casa de odihna a episcopului Buzaului-si asta o strategie de salvare de la totala intruziune spre desfiintare,din partea comunistilor),si de alti vietuitori ai zonei acesteia binecuvantate(Mandache si altii…)Soborul de maici a crescut acum…inainte vreme ,prin anii 1982-1989,si mai inainte,slujeam la Podul Bulgarului,ucenic de strana fiind si candidat la seminar,pe-ascuns,de hram,(era un smt in curtea schitului),cu vrednicul de pomenire cantaret Ioan Androne,adanc traitor si practicant al muzicii psaltice ortodoxe,fost dirijor de cor la Biserica Sf.Ioan din Rm .Sarat si la Sf.Nicolae,in acelasi orasel patriarhal,fosta vama de hotar a T.Romanesti,cu inscrisuri de la Vlad Dracul si mai nainte…acestui OM,Ioan Androne si maicilor le port un respect nemasurat….maiva Melania de la Podul Bulgarului(alta Melania)a muncit ani de zile in fabrica de confectii la Rm.Sarat,cu parintii mei.Maica inca traieste,fabrica insa nu…nici urma de ea nu mai exista,desi dadea de lucru la mai mult de un sfert din populatia ramniceana..acum a fost dinamitata si demolata…pentru un mall…Dar ca sa revin la personajul acesta ,carcotas,….zic:cu injuratura nu pleci la drum ci cu „Doamne-ajuta!”…ca n-avem drumuri bune?,ca sunt tigani?,ca ar fi trebuit cumva sa-i cante cineva la poarta,daca a binevoit sa se deplaseze,cu-atatea sfortari la o manastire…Zic:la mai multe pelerinaje,DAR IN DUHUL CRESTIN AL RABDARII<IERTARII SI BUNEI CUVIINTE !

    • Bajzat
      iunie 25, 2016

      Buna ziua,
      Pe vremuri (acum 50 ani) copil fiind am stat o vara intr-una din casute (la Maica Veniamina). Este posibil sa fie vorba de aceeasi maicuta despre care faceati vorbire dumneavoastra?!
      As vrea anul acesta sa trec pe acolo sa incerc sa ma intorc in timp! Ce locuri minunate!
      Andrei

Răspuns la comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *