Am uitat de Regatul României, rămânem o Republică fără viitor, compromisă de comunism și postcomunism. Dialog la zi pe e-mail cu Lia

30 decembrie 2011 45 0

Vineri, 30 decembrie 2011. „Republică, măreață vatră” – era cântecul preferat oficial cât am fost eu elev, și mai apoi. Am conștientizat că România a fost regat până la 30 decembrie 1947 (când a fost proclamată Republica Populară de cozile de topor ale ocupației sovietice, imediat după anunțarea abdicării forțate a Regelui Mihai) abia în liceu, la Adjud, în clasa a IX-a, cu adevărat, în 1965, când am făcut rost de un portret mare al regilor României (adus de o rudă, cumpărat de la un anticariat) și l-am arătat profesorului meu de istorie (un activist PCR), care mă tot contrazicea, ...

Mai singuri în familie. Înfrumusețări de Crăciun. Ce rost are să mă mai omor cu firea? Magul, cavaler rătăcitor de la Leonard Oprea

26 decembrie 2011 16 0

Luni, 26 decembrie 2011. N-am mai ieșit din casă de vineri, m-a cotropit iar comoditatea – împodobirea Bradului de Crăciun m-a relaxat într-atât sufletește, că dorm pe picioare de două zile, Crăciunul însemnând și o lene a minții la mine. În București nu e zăpadă sau îngheț (deci nu e pericol să fii amendat că n-ai cauciucuri de iarnă), dar nici măcar prin gând nu mi-a trecut să ies din București. De fapt, unde să mă duc? Dacă aș avea o casă părintească la țară, m-aș retrage acolo (dar eu am casa părintească la oraș, la Adjud, și e vai ...

Iar am sufletul greu și mă simt bătut în cap. Tudor Cicu mă vede în zariștea poeziei. Adrian Botez își continuă metafizica

5 noiembrie 2011 3 0

Sâmbătă, 5 noiembrie 2011. N-am ieșit din casă, deși e sâmbătă și a fost o zi excelentă de plimbare – nici măcar după cină nu m-am omorât cu firea (cum ar fi trebuit obligatoriu, știți povestea preumblărilor pe întuneric de trei sferturi de oră, în medie). Apropo, aseară la ora 21.30 mă plimbam cu scara rulantă la Pasajul Universității, nevenindu-ne să credem că merge (cele dinspre Ministerul Agriculturii), urcam și coboram și mă gândeam că ar fi culmea să fiu recunoscut și să aud că am luat-o razna și că biata Doina n-are ce să-mi facă. (mai mult…)

La Adjud, la Bibliotecă, o neobișnuită dublă lansare de carte LIS: Pe prag (Vale-Deal) și Tudor Cicu: LIS – Poezia și subteranele ei

4 noiembrie 2011 4 0

Vineri, 4 noiembrie 2011. Ieri am fost la Adjud, municipiu în care mai e pe picioare casa mea părintească (o ruină). Cu binecuvântarea Consiliului Local și a Primăriei Adjud, Biblioteca municipiului (condusă de profesoara Tatiana Valea) a programat, în cadrul „Săptămânii Bibliotecii Adjud” lansarea cărții mele de versuri „Pe prag (Vale-Deal)” și lansarea cărții experimentale a lui Tudor Cicu despre cărțile mele de versuri, intitulată „Liviu Ioan Stoiciu – Poezia și subteranele ei”. Neobișnuită dublă lansare la Adjud, în orice caz (neobișnuită a fost și bunăvoința gazdelor). (mai mult…)

De 2066 de ani trebuia până azi să învățăm să nu trăim pe spinarea statului. Tuaregi pe o insulă prozaică și într-un poem

11 iulie 2011 3 0

Luni, 11 iulie 2011. S-au încetinit mișcările în România și în lume, ai senzația că nu mai contează decât vacanța de tip parlamentar (occidental), de două luni, iulie și august – plictiseală mare, acolo unde nu sunt bani și nici idei de petrecere a timpului… Primesc pe Internet un mesaj anonim, cu ce spunea Cicero la vremea Republicii Romane, pe sfârșite. De necrezut, se potrivește și pe scheletul Republicii România – președintele Traian (Băsescu, din care se trage Elena Udrea) are iar dreptate, de 2066 de ani românii trebuiau până azi să învețe să nu trăiască pe spinarea statului. ...

21 iunie, solstiţiu, zi nefastă pentru mine. Regret că am apucat să trăiesc în România aceste vremuri. În Grecia e bine

21 iunie 2011 1 0

Marţi, 21 iunie 2011. Solstiţiul de vară (că e şi Solstiţiu de iarnă, pe 22 decembrie). De mâine ziua scade constant (şi creşte la fel noaptea)... E o zi magică, în care te poţi încărca energetic, pot profita de ea cei din sectorul creativităţii. Pentru mine e o zi nefastă: în 21 iunie 1951 mama mea, Ioana Sandu, a fost trăsnită în bucătăria de vară (unde făcea prăjituri, era în vatra focului sobei cu plită, în dreptul geamului deschis), la Cantonul 248, la locuinţa de serviciu a tatălui meu. Eu aveam un an şi patru luni, am rămas fără mamă... ...

De la Corabia de rataţi la Omul vag. Consumatorii de opiu şi alcool. Noi toţi suntem becuri. Premii pentru Mircea Dinutz şi Ionel Necula

23 mai 2011 7 0

Luni, 23 mai 2011. Rămăsesem la prima zi, 20 mai 2011, a primei ediţii a Festivalului de Poezie „Emil Botta”, la Adjud. Emil Botta s-a născut la Adjud pe 15 septembrie 1911 şi s-a stins la 24 iulie 1977, a copilărit la Adjud, la 15 ani a fugit de acasă... A debutat editorial în Caietele de Papagal, când era student la Teatru la Bucureşti. A făcut parte din grupul „Corabia de rataţi” din care s-au desprins Emil Cioran şi Eugen Ionescu (pentru Emil Botta aveau toţi un adevărat cult, era poetul preferat al Generaţiei Criterion, al lui Mircea Eliade sau ...

Ediţia I a Festivalului Emil Botta (şi a concursului Constantin Ghiniţă), la Adjud. Scriitorii provinciei se respectă

22 mai 2011 2 0

Duminică, 22 mai 2011. Să pot fi prezent la deschiderea primei ediţii a Festivalului de poezie „Emil Botta”, la ora 10, vineri, 20 mai, am venit de joi seara de la Bucureşti la Adjud împreună cu prozatoarea Doina Popa, la un hotel (de trei stele, „Atlantic”, apărut în ultimii trei ani, ridicat de un adjudean care „a făcut bani în Italia”, hotel ridicat în prelungirea fostului restaurant „Trotuş”, de protocol în vremuri comuniste; observ că nu mai rentează să pui nume româneşti nici măcar la un restaurant sau la un hotel, „nu sună occidental”). Hotel cu intrarea directă din parcul ...

Aflu la Focşani că Ticu Dumitrescu era în bune relaţii cu Securitatea şi cu Virgil Măgureanu. La Adjud, jurizare cu Paul Spirescu şi Corneliu Antoniu

8 mai 2011 8 0

Duminică, 8 mai 2011. Ieri am plecat din Bucureşti, singur, cu maşina, dimineaţă la ora 8, cu soarele în parbriz (după o noapte de insomnie; m-am săturat, de câte ori plec la drum nu pot să dorm, aţipesc maximum 10 minute şi nu mai pot să readorm, orice aş face; eu nu iau somnifere, nici măcar „somnifere naturiste”; toată ziua sunt mort de oboseală) şi m-am întors la 0.30, pe o ploaie torenţială, cu Doina Popa. Am fost la pomana de 40 de zile a mamei Doinei, la Focşani şi la jurizarea concursului primei ediţii a Festivalului „Emil Botta”, la ...

Să aducem bucurie acolo unde este întristare şi comuniune acolo unde este singurătate. La Mănăstirea de maici Ţigăneşti

24 aprilie 2011 1 0

Duminică, 24 aprilie 2011. Învierea Domnului. Sfintele Paşti, prima zi. Hristos a Înviat! Am fost şi eu să primesc, din mână în mână, Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim, în Dealul Mitropoliei (sau Dealul Patriarhiei, nici azi nu ştiu cum e corect; aici e şi Mitropolia Munteniei şi Dobrogei; aud că i se mai spune şi Colina Bucuriei), de la Patriarhul Daniel. Azi, în prima zi de Paşti, la prânz, au luat Lumină Sfântă cei ce n-au putut să ia lumină la miezul nopţii, „la a doua Înviere”. Am venit la 23.45 aseară cu Doina Popa şi cu Laurenţiu, fiul ...

M-am născut cu noaptea în cap, pe 19 februarie, între orele 4 şi 6, într-un canton CFR. De ce-mi mai număr anii?

18 februarie 2011 9 0

Vineri, 18 februarie 2011. Mâine dimineaţă, la ora 5 împlinesc altă vârstă – să nu fie cu deochi. M-am născut acum 61 de ani într-un canton CFR, la Dumbrava Roşie, la cinci kilometri de Piatra Neamţ, regiunea Bacău (n-am fost niciodată în recunoaştere, nu ştiu dacă mai e pe picioare acest canton; părinţii mei n-au stat decât un an aici, s-au mutat la alt canton, din comuna de unde era mama mea, Cantonul 248, confundat cu Halta CFR Adjudu Vechi, la 248 de kilometri de Bucureşti, canton aflat la 2 kilometri de comuna Adjudu Vechi şi la patru kilometri de ...

În majoritate scriitorii contează doar cât sunt în viaţă. Am avut cultul tatălui. Ciclic, la şapte ani mi e schimbă destinul

7 noiembrie 2010 2 0

Duminică, 7 noiembrie 2010. Azi a fost îngropat Adrian Păunescu pe Aleea Scriitorilor din Cimitirul Bellu. Va avea posteritate Adrian Păunescu? Întreb, fiindcă pe aleea aceasta sunt şi scriitori îngropaţi de care nu-şi mai aminteşte nimeni, dar au deţinut funcţii publice până au murit şi de aceea se găsesc aici... Obiceiul acesta s-a perpetuat până azi (de a îngropa aici scriitorii care au avut funcţii, pe Aleea Scriitorilor, la Bellu; scriitorii muritori de rând sunt îngropaţi la întâmplare, în locurile lor de origine sau la Cimitirul Străuleşti). În majoritate scriitorii români contează numai cât sunt în viaţă. (mai mult…)

Fiul, Laurenţiu, la 35 de ani. Trei cutremure în Marea Neagră. Coincidenţe în accidentul de la Tuzla

25 iulie 2010 16 0

Duminică, 25 iulie 2010. O zi cu o rezonanţă specială, de reper la nivel personal – e ziua de naştere a fiului, Laurenţiu-Ion. Azi a împlinit 35 de ani şi e plecat la Snagov cu prietenii lui (fiecare însoţit de iubita lui; opt) la un grătar „să se distreze”, habar n-am unde exact, dacă au un acoperiş deasupra capului, fiindcă imediat ce au urcat în maşinile lor, în Bucureşti a început să plouă mărunt (o oră). I-am urat să nu aibă parte de ţânţari (cum am avut eu, când am fost, nu mai ştiu în ce an, parte; ţânţarii mă ...

Motive noi de enervare şi stres. Grajd transformat în casă de locuit. Versuri de Ronald Gasparic. Parastas Emil Belu

21 iulie 2010 5 0

Miercuri, 21 iulie 2010. Nu-mi vine să cred, a trecut de ieri o săptămână de când nu am apă rece la baie (apă rece înseamnă să nu poţi folosi nici maşina de spălat, nu numai baia, cu toate cele ale ei; apa caldă trebuie încropită, iar bazinul „scaunului” e gol) – şi asta numai fiindcă o doamnă care se crede nu ştiu cine, nu dă voie să se spargă la ea în apartament „masca” unde e ţeava comună de apă rece fisurată, care inundă apartamentul lui Bogdan Ghiu atunci când e deschisă. De o săptămână folosesc ligheanul, şi asta fiindcă ...