Șase judecători ai CCR decid ca Băsescu să revină la Palatul Cotroceni împotriva celor 7,4 milioane de români care au votat pentru demiterea lui. În semn de protest, închei acest blog și nu mai scriu articole politice la Cotidianul.ro

4 min


Marți, 21 august 2012. Sunt acasă, întors de la Neptun. Azi rămâne o zi istorică, de care nu vreau să-mi mai amintesc – Traian Băsescu se întoarce la Palatul Cotroceni, reinstalat de șase judecători ai Curții Constituționale a României (CCR), împotriva celor 7,4 milioane de români care au votat pentru demiterea lui la referendumul din 29 iulie. N-are rost să mai insist, CCR a constatat că la referendum nu au participat cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, pentru ca referendumul să fie valabil. În comunicatul dat publicităţii de Curtea Constituţională se precizează că la data publicării acestei hotărâri în Monitorul Oficial încetează interimatul lui Crin Antonescu în exercitarea funcţiei de preşedinte, iar Traian Băsescu îşi reia atribuţiile de şef al statului. Așa cum i-am promis Doinei, în semn de protest că Băsescu redevine președinte al României, împotriva voinței populare, închid acest blog (îl las în funcțiune, cei ce doresc pot să publice comentarii). Sunt prea supărat și dezamăgit, nu merită să mă mai omor cu firea. E prea mare bătaia de joc, nu mai suport sfidarea sistemului ticăloșit (și a complicilor lui din SUA și Uniunea Europeană). Așa cum mă așteptam, am atras aici atenția demult, judecătoarea CCR Aspazia Cojocaru a trădat PSD – fostă turnătoare la Securitate, e clar că a fost șantajată de Băsescu. Mi se face greață. România e condusă de securiști, Băsescu e tartorul. N-are rost să-mi mai pun mintea cu Diavolul. Le cer scuze cititorilor acestui blog, în care am scris zilnic până azi din 19 februarie 2010 – repet, zilnic (n-am mai pomenit alt blog să se găsească în această situație). Aceasta e realitatea politică, în care o turnătoare la Securitate, Aspazia Cojocaru, hotărăște destinul țării, de ce trebuie să fiu părtaș? Mă retrag, nu mai scriu nici pentru Cotidianul.ro articole politice, săptămânal. Numai o demisie a lui Băsescu (sau o dispariție fizică a lui) ar putea să mă mai întoarcă în fața blogului și la masa de scris articole politice. Poate, din când în când mai intervin aici, dar pun cruce scrisului zilnic. Mă bucur că liderul PNL-USL Crin Antonescu a anunțat că nu iese din politică. Personal, aș invita toți deputații și senatorii USL să părăsească Parlamentul, să declanșeze alegerile parlamentare anticipate… E impresionant, totodată, că protestatarii anti-Băsescu și anti-CCR au ocupat în această seară Piața Universității în București și au reușit să oprească, incredibil, circulația. Băsescu ar trebui să-și dea demisia, România e făcută praf, invalidarea referendumului de către CCR a pus o bombă la temelia statului. Băsescu e un președinte de țară ilegitim, o va sfârși urât.

Închei jurnalul de la mare – la 10 pe plajă, am făcut cu Doina o baie înainte de plecare, marea n-are valuri și e limpede, n-am mai întârziat pe prosopul dublu decât până la ora 11, la ora 12 trebuie să predăm camera, vine altă serie de scriitori. După duș, am închis bagajele (trezit de la ora 8, m-am bărbierit și am strâns bagajele). Am mâncat. Am ieșit cu greu din parcarea de la Casa Scriitorilor, am venit în stațiunea Neptun la un magazin de încălțăminte și am cumpărat două perechi de ghete de munte – pentru mine și pentru Doina, măcar cu atât să ne alegem, fac eu cinste. Venim apoi la Mănăstirea Sf. Maria de la Techirghiol, auzim la radioul mașinii că Băsescu se întoarce la Cotroceni, ne piere orice chef. Ne închinăm inclusiv la mormântul Arhimandritului Arsenie Papacioc, nu numai în biserica de lemn adusă din județul Mureș, pictată pe lemn, bem o gură de apă sălcie de la izvoarele Sf. Pantelimon. Suferim evident de vestea întoarcerii lui Băsescu la Cotroceni – venim fără probleme pe autostrada de la Agigea la București. La 17 suntem acasă, găsesc locul meu de parcare liber, nu-mi vine să cred. Suntem cumva bronzați, chiar dacă soarele a apărut numai printre nori cât am stat la Neptun. N-avem cu ce să ne lăudăm, am cheltuit și ce mai aveam adunat. Mulțumire sufletească?

***

Public un poem semnat de poetul drag de la Adjud Paul Spirescu, care-mi scrie: E clar, Liviu: nu mai scăpăm niciodată de curva asta portocalie. Poate fiii noştri, deşi ar fi prea devreme.

TRÂMBIŢEAZĂ TRÂMBIŢA

Trâmbiţează trâmbiţa soldatului

strident, îndelung, apodictic şi sfânt

până când crestele munţilor ajung să se bată

cap în cap, ca doi uriaşi

pe o pală de vânt… //

Până când aripile norilor iau foc

şi se sparg zgomotos în nespuse cuvinte,

până când viitor şi trecut se adună-ntr-un loc

semn suprem de bolnavă aducere – aminte… //

Mai mult nici  se poate

mai puţin, nici atât!

Trâmbiţează trâmbiţa soldatului,

strident şi bolnav, ca o frânghie

atârnată de gât!

Paul Spirescu

PS. La bună revedere, oameni buni! Mă opresc aici cu acest blog, vă urez tot binele din lume!


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

934 Comments

Dă-i un răspuns lui Radu HumorAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Draga Domnule Stoiciu:
    Sunt convins ca toti cei care citesc sau contribuie la acest blog se vor asocia rugamintii pe care v-o adresez din toata inima: nu renuntati la a scrie zilnic pe blog, nu renuntati la articolele politice!
    Da, minciuna sta cu marinelu la masa!
    Da, avem acum si noi falitii nostri, cu gramada!
    Da, ‘ei’ au puterea in mana, au ‘organele’, au la dispozitie fauna turnatorilor si a vlastarelor pepinierei de cadre a partidului!
    Noua ne ramane guerilla! cate un glas care sa spuna adevarul!Numai asa putem sa ne aparam saracia si nevoile si neamul!
    Chiar daca ma aflu peste ocean, in America atat de asteptata de romani si care, din pacate, pare acum Uniunea Sovietica Ailalta, am tinut in minte mereu spusa lui Radu Gyr: eu am ramas sub zidurile Troii. Sper, sunt convins, ca va voi intalni din nou acolo.

  2. Dragă Liviu, nu trebuie să le dăm satisfacţie. Ei asta vor. Să ne scârbim, să ne apuce lehamitea şi să ne închidem în casele noastre recunoscându-ne învinşi. Nu! Nici eu n-am să mă sinucid de dragul marinarului, deşi scriitor din preajma mea mă trimite la spânzurătoare. Să ne folosim blogurile pentru a lupta împotriva ciumaţilor în paralel cu ieşirea în stradă. Curaj! De asta avem nevoie acum. Să ne unim şi să luptăm.

  3. Uite ce e de făcut: scriitorii buzoieni şi vrânceni să-i determine pe prefecţi şi pe preşedinţii consiliilor judeţene să finanţeze publicaţii electronice, tribune ale libertăţii de exprimare, în care să dezvăluie zi de zi monstruozitatea tăvălugului portocaliu. Administrarea lor să fie încredinţată lui LIS.
    Ce face Dan Camer? Sunt 7-8 luni de când nu l-am văzut, nu l-am auzit. Dar Marin Ifrim, Titi Damian, Tudor Cicu, N. Pogonaru? Să arătăm că suntem o forţă.

  4. D-le Postelnicu: Îl înţeleg pe LIS, şi mai ştiu că acest pamflet mi l-ar fi postat undeva, cum a făcut cu altele. Mie pana nu mi-o ia nimeni din mână cu se vede de pe blogul meu unde în fiecare zi de aproape un an postez nu numai literatură, pentru ai mei din Dobrogea sau alte colţuri ale ţării. Închizi gura cuiva, blogul cuiva, dar gura a 7.4 mil. de cetăţeni… haida-de! Vă propun (tot ca amuzament) doar nu ne-om strânge de gât ca piţigoiul, acest pamflet:

    …Duba, duba!
    (pamflet)

    Ţara noastră e bântuită de o nouă stafie, îmi spuneau unii. Ţăranii zic şi ei, că ea umblă prin sate ca o arătare la volanul unei dube cum nu s-a mai văzut prin locurile astea şi că-n urma ei se aude un urlet al frunzişului, al pietrelor sau ţărânii măturate de vânzoleala vânturilor: … Duba, duba! Un urlet şi un vuiet sinistru. L-am întrebat şi pe vecinul meu, cizmarul din colţ, de la complex, bun amic de altfel, uite aşa mai stăm noi uneori la taclale:
    – Ce crezi? E adevărat ce se aude? Că umblă o dubă suspectă prin satele patriei, că cel care conduce duba, cică, ar fi un strigoi zbanghiu de-un ochi, ca piraţii ăia ai lui Stevenson, că ar avea o privire care, brrr! Te transformă în piftie când te-a fixat.
    Amicul meu, cizmarul, m-a tras de mânecă, spre colţul unde, zice el, nu se poate auzi şi la urechile altora tot ce vorbim între noi doi, şi mi-a zis:
    – Excelenţă! Mi-a spus lumânăreasa de la biserica „Trei îngeri”, că noaptea, lângă podul de la Garnizoana militarilor, a început de la o vreme să apară nopţile un strigoi în chip de general ori preşedinte de stat (nici ea nu ştia precis), că umblă să-şi caute căciula pierdută sau furată de ăi de l-au executat în mare grabă şi urgenţă atunci la revoluţie. Cică umblă să învrăjbească poporul, în semn de răzbunare…
    Am dat nedumerit din cap. Nu puteam admite aşa ceva. Cei gogomănia asta? Trebuia să mă lămuresc şi cu lumânăreasa. Am găsit-o la sfânta slujbă de duminica, strângând mucurile lumânărilor stinse din lăcaşul existent pentru vii cât şi pentru morţi. Coana lumânăreasă s-a lămurit de îndată ce anume doresc să aflu de la dânsa. După ce s-a şters pe mâini de seul lumânărilor (de şorţ, aşa cum fac precupeţele în piaţă), m-a condus mai într-un loc ferit şi mi-a grăit destul de temător:
    – Astă iarnă, când au ieşit protestanţii în Piaţa Revoluţiei, primul care l-a văzut, a fost Lixandru. Cum mergea el aşa cu gura deschisă prin viscolul care şuiera pe străzi, în dreptul clopotniţei de la Turnul Mitropoliei, cu cine crezi mata că dă nas în nas. Dau nedumerit din umeri că nu ştiu. Păi vezi, îmi spune tot ea, chiar cu strigoiul, domnule! Ăsta, tocmai aprindea chibrit după chibrit, încercând să citească inscripţia de la intrare. Pesemne un rătăcit, care vrea să ştie unde se află, şi-a zis nea Lixandru, şi s-a apropiat de arătare: „Moşule, i s-a adresat, văz că nu eşti de pe aici. Hainele astea, mantaua şi fularul ăsta îmi par cunoscute, dar le-a trecut vremea. Lasă pustiei chibriturile alea proaste de pe timpuri, că tot n-or să se aprindă şi zi-mi mie moşule, ce necaz te aduce prin locurile astea singuratice…”
    – „Cum îndrăzneşti? Îţi dai seama cu cine vorbeşti?! În faţa cui te afli? Şi, cum Lixandru nu prea pricepea, a mai auzit: Înţelegi cu cine stai de vorbă? Înţelegi cine sunt? Înţelegi ori nu?… Aici lumânăreasa tăcu, ca să-şi mai tragă sufletul şi să tragă cu urechea, nu ne-o asculta cineva?
    – Ei?! Şi cine era persoana? M-am arătat curios eu, dinaintea lumânăresei.
    – Dracu ştie? Ptiu, Doamne, iartă-mă, că tocmai era să fac păcate… Apoi: N-a mai apucat sărmanul să spună toată întâmplarea că a doua zi îl luase frigurile şi delirul, şi rostea doar atâta tot „…duba, duba!”
    Fiindcă mai multe lămuriri nu i-a dat, haida şi la alde Lixandru, poate voi avea mai mult noroc. L-am găsit pe ginerele său, aruncând cu reteveiul după un purcel scăpat din saivanul unde ţinea şi oile. Mai erau acolo şi doi-trei puradei care ţineau calea purcelului, dar de atâta hărmălaie, ăsta se ascunsese între peretele casei şi şopronul cu fân şi nu mai ieşea de acolo. Unul dintre copii, năvăli cu un băţ de floarea-soarelui spre şopron, dinspre celălalt capăt iar ceilalţi, ca oile, năvăliră după el. Purcelul, încolţit, se vârî şi mai adânc între zid şi şopron, şi guiţa de spaimă.
    – Nu guiţa mă, că acuma vin să te ia cu duba. Ce, n-ai învăţat că-i interzis să deschizi gura? îl auzii pe ginerele lui Lixandru, de cum intrai în curte.
    M-a zărit şi el, şi a dat pălăria din cap, de şi-a netezit şuviţa rebelă. M-a întrebat:
    – Aţi venit iar după declaraţiile alea? Ei bine, v-am zis ce ştiu, gata, ajunge! Altele nu mai dau. Şi, mai mergeţi şi pe la alţii, că p-aci speriaţi copii. Purcelul e deja speriat, auzi-l cum orăcăie!
    L-am liniştit, după ce mi-am făcut semnul crucii (că nu-s dintre ăia) şi ne-am aşezat mai feriţi, sub un cireş, la vorbă. Şi, iată ce am aflat:
    Alaltăieri, tocmai trăsesem căruţa cu bălegar în prund. Ştiţi, acolo am oleacă de loc rămas de la răposatul taică-meu. Nici nu apucai să strâng loitrea în palme şi să urc în căruţă, că mă pomenii înhăţat cu putere de guler. Înorsei capul şi văzui un „fel de om” de talie mică, într-o manta ponosită, cu-n fular deşirat dat pe spate şi cu groază descoperii că aducea cu „împuşcatul”. „Olelei, muică”! am strigat. Şi, m-am închinat repede-repede. Chipul omului ăla era alb ca varul şi părea dus demult de pe lumea asta.
    – „Nu striga! mi-a poruncit. Se vedea că numai asta ştiuse în viaţă, să poruncească. În curând va veni cu duba şi „ăla” să vă ia cu duba pe toţi şi să vă ceară declaraţii. Tu, spunele la toţi că n-au ce-i face, eu l-am trimis. De-aia m-am întors pe pământ. Tot neamul dracilor au intrat în el. Are poruncă de la Marele Tartor să învrăjbească poporul ca în 89. Nu voi avea linişte până nu voi vedea totul înfăptuit cum am plănuit. Tu du-te acasă şi spunele alor tăi, să nu se teamă, că zilele lui sunt numărate”. Vă închipuiţi (s-a aplecat ginerele lui Lixandru la urechea mea), eram pe jumătate mort de frică. Puteam să fac infarct pe loc… Şi, de ce m-ai ales pe mine? De ce trebuia să aflu eu toate astea? abia am îngăimat, cu mâna tot acolo pe loitre, ca dinainte.
    – „Nu lucrezi dumneata la primărie? m-a ţintit el drept între ochi. Eşti consilier juridic, slujbaş la stat… (Uite domnule, că le ştia pe toate!) Cuvântul dumitale va fi mai ascultat decât tunurile americanului de la Deveselu, asta o ştie şi cârmuirea. De aceea îţi propun să-l tragi din duba aia când o veni, şi să-i arunci după gât crucea asta (şi mi-a înmânat o cruce cu lanţ, care mă frigea între palme). Şi, gata! Nici tartorul-tartorilor nu-l mai scapă”.
    – Nu pot, domnule, am zis. Şi, i-am aruncat în buruieni, crucea.
    – „Atunci, să nu vă miraţi când v-or trage în ţeapă sau v-or frânge pe roată ca pe Horia, îndată ce vor fi din nou în puterea lor…”
    – Acuma, fie cum o vrea Dumnezeu, m-am închinat pentru a doua oară în locul acela.
    – „Aiureli toate astea. Pentru ei nu există Dumnezeu. Duc Biblia aceea cu ei, de formă, dar nu cred o iotă în ea. Doar ca să sperie lumea, lumea proastă şi credincioasă ca a ta”…
    Ginerele lui Lixandru nu părea că glumeşte. Dar, mai ştii? Omul te poate încerca cu de toate.
    – Sper că ceea ce mi-ai înşirat aici, nu-i decât o poveste – i-am suflat cuvântul acelui ginere care părea om la locul lui, om în toată firea. De! se mai ţine omul şi de poveşti. L-am privit atent. Nu părea omul acesta, deranjat de neîncrederea mea.
    – Ascultă! ciuli el urechile, peste drum. N-auzi vântul? N-auzi frunzele? Nici ţărâna pământului?
    – Ce?!
    – … Duba, duba! Auzi cum şuieră vântul? În curând or să fie şi aici. Copii! Ia intraţi voi fuga-fuga în casă şi închideţi uşile. Vin să ne ia. După care, mi-a strâns, în grabă, mâna, şi a dat din fugă un picior purcelului care tocmai scăpase din strâmtoare. L-am mai auzit: Intră mă şi tu, că acuma te ia şi pe tine cu duba! Intrase deja în coşar, de unde n-a mai ieşit. Am părăsit casa veche a lui nea Lixandru, bietul de el, şi în drum am tras cu urechea la şoaptele a doi vecini de-ai mei: nea Vasile şi ţaţa Lina, care îşi conversau peste gard:
    – …apoi bre nea Vasile, i-am auzit eu cu urechile mele, bre, de aia nu te mint. Ziceau că trebuie să-i interogheze pe toţi, ce-au mâncat, ce-au lepădat, dacă sunt ori numai se prefac că sunt în viaţă, chestii d-astea… Şi cum nu le răspunzi, te şi vâră în dubă, cu căţel cu purcel, nu mai spun de copii care plâng şi ţipă ca din gură de şarpe de frica lor, că odată ţi-i înhaţă şi, cu biberon cu tot, zvârrr! în dubă . Asta li s-a poruncit, asta ştiu să facă. Nu contează dacă ai prapurul plesnit ca nea Costică, ori băşica umflată ca moş Toader, de i-au ridicat şi pe ei. Odată te ridică şi duba mai ştie de tine!…
    Mă depărtasem deja şi nu mai auzeam mai multe din ce-şi spuneau.
    „Domnule, ce harababură!” (îmi ziceam). Ştiam că satele noastre au îmbătrânit şi s-au împuţinat tot mai mult de la revoluţia din 89 încoace, dar că s-au prostit oamenii în aşa hal, asta n-o mai pricepeam nici în ruptul capului. Dar, dacă n-o fi aşa?
    Tudor Cicu

  5. Domnule Cicu, e în regulă: v-am descoperit blogul. Nu-l ştiam. De acum vom sta mai aproape. Din respect faţă de LIS, propun să dialogăm tot pe blogul domniei sale. Regret că la Bz s-au stins publicaţiile care expuneau păreri incomode pentru putere, oricare ar fi ea. Cele existente sunt de o mediocritate absolută, ca şi cei care le patronează. Gazete de perete. Nu vedeţi că oameni corupţi, cu momente biografice controversate, au fost propulsaţi în CCR, CSM, DNA şi în parchetul general? Asta-i reforma lui Putinescu-Macovei. Va închide SRI şi blogurile? Nu, noi nu vom pieri: vom continua să comunicăm prin porumbei…

  6. Se pare că de unii scăpăm chiar mai devreme decât ne așteptam

    Încet, dar sigur, China elimină moneda americană de pe piețele internaționale
    Dolarul chinezesc
    Postat la: 24.08.2012 09:55 | Scris de: Bogdan Panţuru

    Sursa foto: http://blog.al.com
    Beijingul a ordonat retragerea rezervelor de aur din băncile internaţionale • Un nou yuan cu acoperire în aur va fi emis, ca alternativă la dolar • Peste 20 de state au fost atrase în planul Chinei de eliminare a dolarului din tranzacţiile imobiliare • Toate lingourile pe care China le va retrage din Elveția, Londra sau New York vor fi retopite, iar unitatea de măsură nu va mai fi uncia, ci kilogramul

    Statele Unite ale Americii sunt pe cale să primească o lovitură năucitoare, după ce China a început să-şi retragă aurul deţinut în băncile internaţionale. Scopul este emiterea unei noi monede, un nou yuan, ca alternativă la dolar, care să aibă acoperire în aur. Beijingul a semnat deja tratate comerciale cu peste 20 de state care recunosc yuanul ca monedă oficială în tranzacţii, în defavoarea monedei americane. Japonia este ultimul stat care a aderat la planul Chinei de eliminare a dolarului din tranzacţiile comerciale.

    Cum datoria faţă de China se situează în jurul valorii de 2.000 de miliarde de dolari, dintr-un total de 15.000 de miliarde, Statele Unite se pot „lăuda” cu titlul de cea mai îndatorată naţiune din toate timpurile. Statul chinez este cel mai mare creditor al SUA şi, potrivit experţilor, dacă mâine acesta și-ar cere înapoi banii împrumutaţi americanilor, Statele Unite ar da faliment în câteva zile. Întreaga situație este departe de a fi una întâmplătoare și face parte dintr-un plan bine pus la punct de guvernul de la Beijing, un proiect premeditat cu mult timp înainte.
    La începutul anilor ’90, realizând că este foarte greu să concureze cu SUA, din punct de vedere militar, China a adoptat o nouă strategie pentru „cucerirea” Americii. Iar planul i-a reuşit din plin. Acum, ţara cu peste 1,3 miliarde de locuitori pregăteşte Statelor Unite lovitura de graţie: scoaterea dolarului de pe pieţele financiare internaţionale.

    Repatrierea lingourilor de aur

    Am întrebat un bancher dacă un asemenea scenariu, aparent de domeniul Science Fiction, este posibil. Răspunsul a venit sec, fără niciun alt comentariu: „Da, este posibil”. Ultima acţiune în acest sens a Beijingului are loc chiar zilele acestea: China îşi reevaluează toate rezervele de aur cu scopul de a emite o nouă monedă, alternativă la dolar, care să aibă acoperire în aur. Cu alte cuvinte, China vrea să ofere lumii o monedă „sănătoasă” care s-o înlocuiască pe cea americană, o monedă supra-tipărită şi lipsită de perspective în actuala conjunctură internaţională. Iar pentru a-şi realiza planul departe de ochii publicului, China a început deja să-şi repatrieze toate rezervele de aur pe care la deţine în Elveţia, Londra şi New York. Astfel, potrivit unor surse din piaţa internaţională, toate lingourile care vor sosi în China vor fi retopite, iar unitatea de măsură nu va mai fi uncia, ci kilogramul.

    Faliment nedeclarat

    Cert este că, prin împrumuturile acordate americanilor, guvernul chinez a ajuns în punctul dorit: a grăbit falimentul, încă nedeclarat, al SUA. De altfel, presa oficială de la Beijing este plină de titluri de genul „China acuză SUA că au dat faliment”, iar declaraţii precum cea a președintelui Dagong Global Credit Rating Co. Ltd., singura agenție de rating financiar din China, care spune că „în opinia noastră, Statele Unite ale Americii au intrat deja în faliment”, răsucesc şi mai mult cuţitul în rană.

    La rândul său, directorul departamentului de analiză de la Banca Centrală a Chinei, Zhang Jianhua, a apreciat că „îngrijorările referitoare la capacitatea guvernului american de a-şi rambursa datoriile ar putea conduce la creşterea randamentelor pentru bondurile americane şi ar conduce la volatilitatea preţurilor pentru obligaţiunile SUA”. Fapt care nu ar conveni deloc guvernului de la Beijing, după ce acesta a investit sute de miliarde de dolari tocmai în obligaţiuni emise de statul american. Potrivit unor estimări ale Fondului Monetar Internaţional, datoria publică a SUA ar urma să ajungă, în 2013, la peste 105% din PIB.

    Strategie la scară mare

    China a lansat în ultimii ani o campanie agresivă de acceptare internaţională a monedei sale, ca alternativă la dolarul american. Beijingul a semnat în ultimii patru ani peste 20 de astfel de acorduri internaţionale, cu ţări precum Argentina, Australia sau Emiratele Arabe Unite. Fapt foarte slab reflectat sau chiar omis în relatările presei internaţionale. De curând, și Brazilia a aprobat strategia chinezească de a-şi impune moneda, prin acceptarea unor schimburi directe în yuani, ceea ce înseamnă că cea mai mare economie sud-americană acceptă schimburile directe cu China, prin renunţare la dolar. De menţionat că aceste tranzacţii sunt posibile doar în măsura în care Brazilia poate folosi ulterior „banii” chinezeşti, yuanii, pe care îi deţine pentru alte tranzacţii comerciale. Aceasta nu este o problemă, în contextul în care China are o imensă ofertă, întinsă pe toate categoriile de produse cerute pe toate pieţele lumii.

    Trădarea japoneză

    Marea surpriză, care i-a şocat pe americani, a venit însă din partea Japoniei, care, la începutul lunii iunie a acestui an, a încheiat un tratat similar cu China. Astfel, potrivit înţelegerii, relațiile comerciale dintre Japonia și China nu se mai desfășoară în dolari, ci în yuani și yeni, pentru a stimula relaţiile comerciale dintre cele mai mari economii asiatice. Prin urmare, Japonia şi China nu mai folosesc dolarul american pentru schimburile comerciale, fapt care va genera o scădere a puterii de cumpărare a monedei americane, adăugând încă o piatră de moară economiei SUA.

    Eliminarea dolarului american din tranzacțiile asiatice a fost dorită încă de anul trecut, însă dezastrul de la Fukushima a întârziat cu un an punerea în aplicare a acestei măsuri. „Acest lucru face parte din strategia Chinei de a-şi reduce dependenţa faţă de dolar”, a explicat un analist de piaţă de la Credit Agricole, filiala Hong Kong. Chiar dacă reprezentanţii Băncii Mondiale şi cei ai Fondului Monetar Internaţional au estimat că în anul 2020 China va deveni prima putere economică a lumii, luând locul SUA, există voci care spun că „rocada” se va petrece mult mai repede, accelerată şi de criza economică internaţională, undeva în 2015.”

    Și se pare că nici UE nu se simte prea bine !
    Cu asemenea escroci la conducere nici nu-i de mirare 🙄

  7. Gellu DorianAugust 22, 2012 at 16:172
    Nimeni în România nu mai vrea nici cea mai mică bătaie de vînt dinspre Est.
    Nimeni din România, în afară de doi indivizi, unul de-al lui Bombo, altul de-al lui Căcărău, nu mai vrea nici cea mai mică briză dinspre Kremlin.
    Nimeni din România, în afară de Felix, Fenechiu-Transformator şi o lista de 5-6 intelectuali români, nu mai vrea să se trezească dimineaţa fără curent electric şi apă caldă.
    Nimeni în România, în afară de vreo 7.400.000 de votanţi, din care 5.000.000 cei care au votat cu Geoană în 2009, consecvenţi în voinţa lo, iar 2.400.000 atraşi de un miraj nostalgic, evident, din care vreo 1.400.000 votînd de mai multe ori, deci penali, nu mai vrea să fie minţiţi fără nicio jenă de un plagiator şi un somnoros.
    Nimeni din România nu mai vrea să se întoarcă în urmă cu 22 de ani, să-şi piardă vremea prin pieţe strigînd la comandă, în fară de cîteva sute de inşi care cred că România este o jucărie pe care o pot folosi cum vor.
    Nimeni în România nu mai vrea tărăboi, în afară de cei care-l provoacă şi-l alimentează.
    Şi aşa mai departe.”

    Sau cum cresc jigodiile printre noi ….
    Cineva îmi spunea că nenorocirea nu-i neaparat că se întoarce, absolut imoral și ilegal, Băsescu la Cotroceni !
    Tragedia este că odată cu el se întoarce toată pleava intelectuală, și nu numai, a celor care-l însoțesc de regulă pe orice individ care se lasă înconjurat și adulat de asemenea pupincuriști.
    Nulități profesionale pe care orice lider conștient de menirea și valoarea sa ( cu condiția să o aibă !) i-ar ține la oarecare distanță nu numai de el, dar și de posturile cheie ( obligatoriu plătite de la Buget ! ) în care odată ajunși fac și pe dracu-n patru spre a distruge din temelii tot ce-i pur și românesc !
    O fac din ură , din invidie , dar mai ales din neputința de a se integra într-o societate creștină ( 87 % ortodoxă) și a trăi după regulile ei !
    În neghiobia lor, mutanții ăștia speră să poată întoarce lumea pe dos, doar-doar atunci și așa să pară și ei oameni 🙄

  8. mda, scriitorul Gellu Dorian da dovada ori de multa, inimaginabila prostie (a se vedea „să se trezească dimineaţa fără curent electric şi apă caldă”, poreclele preluate de la oligofrenul basescu si idiotii neamtu, papahagi, agentul multiplu MRU), ori de pur lichelism.

  9. Bravo Liviu Stoiciu, ca ai reusit sa te desprinzi de blog, un mod facil de a te face vazut… Nu stiu ce vor face refulatii tai si mediocritatile care s-au dat oportunist pe linga tine, dar sper sa isi gaseasca alt crac ca sa se gudure.

  10. Luni 27 august AR TREBUI cel puțin un milion de oameni să iasă în stradă, nu neaparat toți în București !
    Va fi o zi cu temperaturi numai bune pentru protestat 16-20 de grade.
    Parlamentul și-a făcut odată datoria și a scos javra afară din budă, așa că nu avem ce le reproșa.
    Dimpotrivă, au ei motive să ne reproșeze nouă de ce n-am fost mai hotărâți.
    Așa că hai să-i motivăm și noi !
    În fața mulțimilor nimeni n-are nebunia să reziste, unde mai pui că-n fals și minciună !
    Și mai ales că noi avem adevărul de partea noastră, toate cifrele care duc la validarea obligatorie a Referendumului.
    Dar mai ales toate acțiunile de chemare la dublul boicot care , numai și ele singure sunt suficiente pentru anularea cvorumului, dar și așa cvorumul este îndeplinit – 56 % !!!
    Ei au doar o hotărâre cretină a unor tembeli ce se bazează pe o cifră falsă !
    Cei de la FACIAS ne susțin întrutotul și la nivel internațional (CEDO, UE), arătând că nu electorii sunt vinovați de neactualizarea corectă a listelor.
    Până și Zegrean a zis că Referendumul este valid, dar îl invalidează ei că așa au primit ordin 🙄
    Hai că se poate !
    Mai bine-o săptămână-n Piață,
    decât în genunchi o viață !

    Căzături ca moșardei pot rămâne acasă, adică la ghenele lor !

  11. „Naşa” – Merkel, şefa Mafiei:
    O carte incendiară despre cancelarul german

    Autoarea este o fostă consilieră a lui Helmut Kohl şi fostă membră a partidului conservator al lui Merkel
    Autor: MARINA CONSTANTINOIU 24 august 2012 – 21:04
    Twitter Facebook Email Imprimă

    Cartea „Naşa”, a publicistei Gertrud Höhler, lansată pe piaţa germană joi, aduce cele mai puternice critici de până acum la adresa cramponării de putere a cancelarului german Angela Merkel. Scrisă de o membră a propriului partid conservator al lui Merkel, o descrie pe aceasta drept un pericol la adresa democraţiei în Germania, o personalitate care face ca puterile Parlamentului să se reducă şi promovează valori de esenţă est-germană pe care mulţi dintre occidentali nu le pricep. Cancelarul german probabil nu va citi cartea, comentează vineri Deutsche Welle (DW).
    Cu ocazia lansării cărţii, Höhler a atacat-o pe Merkel pentru faptul că reduce rolul Parlamentului, în special în modul în care gestionează criza euro şi retragerea din „era centralelor nucleare”, potrivit thelocal.de. „Avem din ce în ce mai multă putere a statului şi din ce în ce mai puţină putere a Parlamentului”, a declarat publicista în legătură cu Guvernul doamnei Merkel. Ea o acuză pe Merkel că restricţionează libertăţile prin faptul că afirmă că nu există alternativă la salvarea monedei unice.

    Circulă zvonuri potrivit cărora Merkel, indignată, a lăsat la o parte extrase ale cărţii publicate în ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung, după ce a citit doar câteva rânduri. Cu toate acestea, cele 300 de pagini ale cărţii anti-Merkel, scrisă de fosta sfătuitoare a fostului cancelar Helmut Kohl, are calităţile unui bestseller în Berlinul politic. Peste 80 de jurnalişti şi echipe de cameramani s-au adunat în număr mare la conferinţa de presă de joi.

    Cartea lui Höhler este mai mult decât despre afirmaţii răsuflate şi vechi potrivit cărora Merkel, de exemplu, îi scoate din calea ei pe toţi rivalii bărbaţi, nu şi-a însuşit nicio valoare şi ia decizii numai atunci când ştie în ce direcţie se va înclina balanţa.

    Merkel, poreclită „Mutti” (Mami) în cercurile politice, devine o „naşă” în cartea lui Höhler. Ea stabileşte o „variantă tăcută a puterii autoritare pe care Germania o are încă de experimentat”. Autoarea enumeră o serie de atribute, cum ar fi furtul de idei de la rivali politici, nivelarea sistemului de partid la o stare eclectică şi tratarea neglijentă a normelor legale, standardelor etice, Parlamentului şi Constituţiei – de multe ori mustrată de Curtea Constituţională Federală. Pe scurt, ea indică un declin al moralei politice.

    Este posibil ca toate acestea să fie legate de cei 35 de ani pe care i-a trăit Angela Merkel sub regimul dictatorial din Germania de Est. Nimeni nu ştie cu siguranţă ce o conduce pe Merkel, care a învăţat în fosta RDG să citească printre rânduri, să acţioneze în tăcere, să nu spună niciodată prea mult şi să fie suspicioasă, a remarcat Höhler în introducerea la cartea ei. În opinia lui Höhler, şi alţi europeni ar trebui să fie preocupaţi de setea de putere a lui Merkel, în contextul în care cancelarul oferă Europei un „costum croit în stil german”.

  12. Dragă Lis,
    văd că găzduieşti pe blog-ul tău – ce-i drept pe forum – inşi care, neavînd ce face, corlătăiesc peste tot pe net si-şi dau cu părerea, considerîndu-se, probabil, în mintea lor schizoidă şi paranoică, vectori morali. Aşa cum face un oarecare neica nimeni, Radu Humor, ins ce se ascunde dupa un pseudonim, care, crezînd că i-am deranjat idealurile politice neînmplinite, îşi permite, chiar şi la modul general, să insulte pe toţi cei care nu sunt de partea opţiunilor lui, inclusiv pe tine. Din păcate, se vede, ai întrerupt foarte tîrziu blog-ul.Şi din păcate dintr-un motiv absolut absurd. Să fi fost şi tu, ca de altfel încă vreo cîţiva inşi – mă refer le intelectualii care au semnat scrisoarea către Barosso – orbit într-atît de mult de drumul cu înfundătură deschis de puciştii pontantoneşti (inspirată aglutinare a numelor celor doi lideri incopmpetenţi adulaţi de o parte a lumii inconştiente, aglutinare făcută de inspiratul Şerban Foarţă, din păcate şi el pe baricada lor), adică voiculeşti? M-aş mira! Ţi-a plăcut modalitatea de răsturnare a situaţiei, şi aşa în criză, făcută peste noapte de picişti, minţind fără scrupule pe toţi? Oare ţi-a pierit spiritul de observaţie? Ori te-ai blocat în părerea că tot răul din România l-a provocat Băsescu? Este, evident, şi el este un rău. Dar cel mai mic! Oare să-l fi apreciat, în taină, atît de mult pe Ion Iliescu, ieşit la rampă, dînd indicaţii iarăşi cu iz kagebist? Să ştii că senectutea, spre care te îndrepţi, singura care-ţi poate echilibra exestenţa atîta cît a mai rămas, nu se cîştigă prin lipsa lucidităţii şi a echilibrului, prin impusivităţi de felul celei care te domină. Mai reflectează. Şi dacă, aşa cum n-ai renunţat la multe decizii ale tale, unele care duceau spre fatalitate, deci, dacă nu vei renunţa la acest blog, nu mai lăsa să intre pe el ipochimeni de genul lui Radu Humor, că nici umor n-are! Dar de unde să aibă, dacă nu are minte, ci în loc de creier, terci!

  13. GITENSTEIN, GORDON, BARROSO, REDING, MERKEL, SCHULZ, SWOBODA ŞI ALŢI POLITRUCI TRANSPARTINICI ŞI TRANSNAŢIONALI, AŢI AUZIT DE DOINA CORNEA? JOACHIM GAUCK, SIGUR DA
    Pe când idoliţa fariseilor criminali transpartinici şi transnaţionali, , pe numele ei, Monica Gherghescu-Macovei, persecuta şi ucidea oameni ca procuroare comunistă, cu tată securist represiv, o doamnă profesoară din Cluj, Doina Cornea, era persecutată de Securitate pentru că avea curajul de a denunţa regimul Ceauşescu. Doar faptul că fiica ei, Ada Combes, era refugiată la Paris a făcut să nu fie chiar asasinată. Fiul şi soţul ei, însă, au rămas în ţară.

    Fraudele din Administraţia SUA actuală şi impertinenţii-şefi de la Bruxelles – ultimii, proveniţi din structuri securisto-comuniste ale ţărilor lor (sau agenţi străini pe refrenul “Blame America first”) şi acum pretinşi de dreapta, ca şi impostorul Băsescu – îşi permit să dicteze în România, cu aroganţă nesimţită fără margini. Nu vin ei la congresul PPE din toamnă la Bucureşti? Vor avea parte de o primire memorabilă. N-au decât să se cazeze la ambasada SUA, dar ar fi cam ciudat, fiindcă ambasadorul reprezintă stânga de la Washington.

    Şi totuşi, sunt îmbârligaţi. Transpartinic. Falsa stângă şi falsa dreaptă, din UE şi din SUA. Ei vor să ţină România în continuare în poziţie subalternă, aşa cum i-a învăţat mutantul antinaţional Băsescu, care le-a predat o ţărişoară în genunchi – deşi România e mult mai mare decât Ungaria lui Orban şi infinit mai mare ca să fie cel puţin la fel de demnă şi respectată ca ţărişoara de buzunar a maimuţei Viviane Reding. Cine le stă în gât? Evident, Crin Antonescu. Naţionalistul filoamerican şi filooccidental, pe vremea în care ipocriţii actuali înjurau Vestul şi SUA, şi ziceau că trebuie să sugem la ţâţa Moscovei.

    Pe cine susţin fariseii de la Washington şi Bruxelles? Securişti, comunişti, hoţi, prostituate. Ca şi ei. De exemplu, Theodor Stolojan care, în 1989 decembrie, încă administra valuta ţării. Securist cu spume. Ofiţer acoperit, ca şi Băsescu – mai mare în grad, dar mai prost în funcţie.

    OK, deci Doamna Doina Cornea nu se mai poate deplasa la manifestaţii de protest, o face, însă, fiul ei, Leontin Iuhas. Care transmite şi mesajul mamei. Împotriva imposturii lui Băsescu – şi nu de ieri-de azi, ci de aproape 8 ani. Luaţi de la Doina Cornea şi familia ei, care sunt susţinători ai lui Crin Antonescu – om politic şi om de stat autentic democrat, liberal şi care nu provine din sistem, motiv pentru care nici nu consimte la aservirea României. Iată, deci, mesajul lui Valentin Iuhas, în numele familiei lor:

    ”Ne-am săturat de un președinte mârlan. Ne-am săturat de o șleahta de înavuțiți care fură tot ce pot. Nu cerem un anumit președinte. Dacă mă întrebați pe mine, este evident că este Crin Antonescu, dacă întrebați pe altcineva de aici, poate că vrea pe altcineva. Singurul lucru comun între toți de aici este că nu îl vrem pe Traian Băsescu la Cotroceni. Mai ales că suntem 7,4 milioane de oameni care am spus ”Nu te vrem la Cotroceni!”.

    Un om care are așa puțină demnitate încât se întoarce împotriva întregului popor și se duce liniștit la Cotroceni nu merită să fi președintele nostru”.

    Şi încă:

    ”Mama mea este cu sufletul alături de noi și noua clasă politică, deci cea care a vrea să fie o altfel de clasă politică. În 22 de ani ne-am câștigat dreptul măcar cei 7,4 milioane de oameni vii. A avut dreptate Crin Antonescu când a spus că în 29 iulie societatea s-a împărțit în două, în oameni vii și în oameni morți. Moartea nu e o rușine, e o stare de fapt, dar morții nu vorbesc. Noi care vorbim dorim o altă clasă politică”.

    Toate acestea au fost rostite la manifestaţia din Cluj, pe care unii îmbuibaţi nesimţiţi o acuză că nu e reprezentativă, din pricina numărului mic de participanţi. Exact atâţia au fost şi în 21 decembrie 1989, 20-30 maximum maximorum. Restul nu aveau curaj.

    Şi în timp ce doamna Cornea e de partea adevărului, de partea dreptăţii, băşici din Cluj ca Dâncu aruncă toxine pentru retarzi contra USL şi mai ales, contra liderului mişcării de rezistenţă şi eliberare naţională, Crin Antonescu. Dar despre asta va urma.

    P.S. Clujenii sunt două planete într-una. Altfel nu se explică realegerea utecistului Boc, în municipiul anticomunistei Doina Cornea, victimă a Securităţii care pregătea în laboratoare, printre altele, “Grupul de la Cluj”.

  14. Si iata-l pe asa-zisul intelectual Gellu Dorian iesit la rampa. A iesit din pielea mosului andrei.

    Cum ziceam gellule, nu era foarte clar daca esti doar iesit din minti (oare le-ai avut vreodata?) sau doar in solda securistului oligofren basescu. Ramane a 2-a varianta.

    Ca sa pricepi si tu nu e suficient sa rumegi prostiile cu iliescu ca sa poti denigra inteligent USL sau liderii sai. Cand o sa crape iliescu ce o sa te faci amaratule ? Ah, da, ramane voiculescu. Asa ai invatat tu … propaganda de 2 bani, mizand pe prostia celor ce cred inca in PD si carmaciul nebun. Electorat captiv. Stimulat de nemernici tip gellu dorian, plimbaretzul cartarescu (pe banii romanilor), a.plesu (familie de informatori), g.liiceanu, mihaies si altii ca ei.

    Gellule, amaratule, telectual cu numele, ia zi tu cu ce te au baietii la dosar ? Nu poci a crede ca e din simpla prostie. Prostia ta. Ai ajuns sa scrii pe blogul domnului Tudoran acele imbecilitati cu taierea curentului, cu apa calda. Propaganda sau tampenie pura ?

    Ia zi tu gellule, e ok ca Romania primeste indicatii de la UE si SUA in urma propagandei infecte declansate de basescu al tau ? Esti roman mah ? Casca ochii-n oglinda bine.

    Dispari, intra intr-o gaura adanca si trage apa. Caraghiosule.

  15. D-le Dorian: Eu tot sper să se împlinească cele scrise prin versurile dumitale, deşi eu din grabă, citesc printre rânduri. Ştiu că eşti alături de Băsescu şi „trist de câte bube are pe trup”, mai ştiu că d-na Macovei e o „frumoasă”… „despuiată şi liberă ca o puşcărie în care pe toţi i-ar băga/să stea după gartii”. Şi mai ştiu că Radu Humor (de când îl citesc) e „om ca toţi oamenii aruncând ultima carte de joc,/fără să fi ştiut cum se trişează când rămâi singur/cu toţi (b)ăsii în faţă,-„ Dar, să fim drepţi, nu cred că Băsescu, care totuşi mai şi citşte „Levantul”, nu „ştie şi el că nu peste multă vreme o să i se ducă pielea la împăiat/şi asta o ştie”, cum Ceauşescu, cizmar incult, n-avea de unde.
    P.S. Dacă n-am citi în poezie şi printre rânduri, şi nu ne-am hrăni cu astfel de trimiteri ale poetului, atunci, la habele cu gunoaie cu poezia sa, care nu-i decât „o corcitură de două corcituri căţelite în atitudine literară”… De altfel, pe LIS nu-l citim, neapărat, ca să aflăm nişte adevăruri, ci posibilităţi ale adevărului. Şi, apoi, fiecare cu contribuţia sa. Însă, până la jigniri! Întrucât, de-aici încolo, te-ai descalificat.

  16. Gellu Dorian nu a fost niciodată scriitor, ci doar un abil slalomist printre oportunităţi. Reacţia sa faţă de Radu Humor nu e surprinzătoare, ci direcţionată din umbra datornicilor faţă de secu. Curată criză de nervi. Felicitări, domnule Cicu. Aveţi instinct, simţiţi imediat locul dinspre care vine mirosul de fiară.

  17. A trecut şi fatala zi de 21 august.

    Curtea Constituţională a decis că referendumul pentru suspendarea lui Traian Băsescu nu a fost valid. Cvorumul de 18,2 milioane de cetăţeni aflaţi pe listele electorale permanente nu a fost îndeplinit. Doar 46 virgulă ceva la sută din cetăţenii cu drept de vot s-au prezentat la urne. Ce importanţă mai are faptul că peste 7 milioane dintre participanţi au votat pentru suspendare! Ciudată s-a arătat paralizia de voinţă pe care a dovedit-o guvernul Ponta în reconstituirea listelor electorale permanente. Doar vreo 30 de mii de nume se aflau în plus pe aceste liste, după datele transmise C.C.R.. Oare aşa să stea lucrurile? Recent, s-au dat publicităţii datele parţiale ale recensământului din 2011, care confirmă faptul că populaţia stabilă a României abia dacă depăşeşte 19 milioane, astfel încât dacă se scade segmentul celor până în 18 ani (adică al celor care primesc alocaţie, cifră foarte uşor de scos printr-un simplu ENTER) se ajunge la o populaţie cu drept de vot de circa 16 milioane, care ar fi obligat C.C.R. să valideze referendumul. Dar I.N.S. a tăcut, ca ştim noi cine în păpuşoi, în intervalul în care un astfel de comunicat ar fi schimbat (posibil în bine) evoluţia politică a României. Totul miroase a conspiraţie menită să-l readucă pe Traian Băsescu la Cotroceni. Din ce motive? Care sunt meritele „extraordinare” ale unui astfel de lider care să justifice batjocorirea poporului român? N-am putea să le identificăm.

    Crin Antonescu a declarat în ultima săptămână înainte de 21 august faptul că se simte dezamăgit de timiditatea inexplicabilă a primului ministru Ponta, după referendum. Într-adevăr, s-a dovedit vizibil faptul că turaţia motoarelor celuilalt lider U.S.L. a scăzut considerabil după ultima întâlnire cu oficialii Uniunii Europene. Probabil că atunci s-au făcut cărţile revenirii lui Băsescu la Cotroceni. Prestaţia guvernamentală necesară validării referendumului s-a arătat din ce în ce mai apatică. În luptă a rămas doar Antonescu. Din tabăra P.S.D. (grupul de la Cluj) i se reproşează lui Crin Antonescu radicalizarea atitudinii anti-Băsescu. Din tabăra P.D.L. i se impută tonul naţionalist al vocii atunci când subliniază necesitatea menţinerii unei oarecare suveranităţi în relaţiile României cu Uniunea Europeană şi Statele Unite. Susţinearea pe faţă de către aceste forţe internaţionale a regimului Băsescu nu putea să nu irite pe preşedintele interimar. Se pare că nici o schimbare majoră nu este posiblilă în România fără acordul, aprobarea şi chiar participarea prin serviciile secrete ale marilor centre de putere ale lumii. Este ceea ce Ponta şi Antonescu au ignorat la începutul lui iulie, când a început procesul debarcării lui Traian Băsescu. Această ignoranţă costă astăzi enorm iar costurile se traduc prin dezamăgirea electoratului activ al României.

  18. “OPINIE SEPARATĂ,

    Dezacordul exprimat în raport cu hotărâre de invalidare a rezultatelor referendumului naţional din data de 29 iulie 2012, are la bază faptul că aceasta a fost adoptată prin raportare la prevederile art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, soluţie prefigurată prin ‘erata’ din data de 6 august 2012, referitoare la Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 3 din 2 august 2012, ‘erată’ la adoptarea căreia nu am fost consultaţi, procedeu fără precedent în jurisprudenţa constituţională.

    În acest sens, evidenţiem faptul că, pe de o parte, prin Hotărârea nr. 3 din 2 august 2012, Curtea Constituţională a statuat în sensul că cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate ‘au dreptul de a vota în mod liber în străinătate pe listele electorale suplimentare’, iar ‘raţiunea pentru care aceşti cetăţeni nu sunt înscrişi în listele electorale permanente rezidă în faptul că nu au domiciliul în ţară, astfel încât numărul acestora nu poate influenţa cvorumul legal de participare la referendum, respectiv majoritatea persoanelor înscrise pe listele electorale permanente’, iar pe de altă parte, erata completatoare face referire la ‘listele electorale cuprinzând cetăţenii români cu drept de vot care au împlinit vârsta de 18 ani până în ziua alegerilor inclusiv’, aşadar indiferent de domiciliu.

    Soluţia adoptată este contrară şi celor statuate prin pct. 2 din Hotărârea nr. 4 din 14 august 2012, hotărâre prin care, cu majoritate de voturi, Curtea a statuat următoarele – ‘completarea operată de către judecătorul raportor nu influenţează şi nu poate influenţa hotărârea pe care Curtea Constituţională o va adopta conform art. 47 alin. 1 din Legea nr. 47/1992′.

    Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului, ‘Curtea reţine că cetăţenii români care îşi exercită dreptul de vot în secţiile de votare aflate în străinătate sunt înscrişi pe liste electorale suplimentare’.

    Potrivit art.25 alin.(22) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului ,,pentru corecta desfăşurare a referendumului, Biroul Electoral Central emite hotărâri în interpretarea legii, hotărâri care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I’.

    În baza acestui text, Biroul Electoral Central a adoptat Hotărârea nr.34H din 28 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.531 din 31 iulie 2012, prin care a stabilit că ,,în cazul referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României sunt aplicabile prevederile titlului I al Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare, nu dispune altfel’.

    Articolul 26 alin.(2) din Legea nr. 35/2008 prevede că listele electorale permanente ,,se întocmesc pe localităţi şi cuprind pe toţi cetăţenii cu drept de vot care domiciliază în localitatea pentru care ele au fost întocmite’.

    Potrivit art.27 alin.(2) din aceeaşi lege, în listele electorale suplimentare vor fi trecuţi cetăţenii români din străinătate care fac dovada cu paşaportul cu menţiunea privind stabilirea domiciliului în străinătate, cetăţenii români care arată că au reşedinţa prin prezentarea paşaportului simplu sau a cărţii de identitate, însoţite de documentul emis de autorităţile străine care dovedeşte reşedinţa în străinătate.

    Listele electorale permanente sunt definite prin prevederile art. 7 alin. 1) din Legea nr. 370/2004, pentru alegerea Preşedintelui României, în care se statuează că acestea ‘se întocmesc pe comune, oraşe şi municipii, după caz, şi cuprind toţi alegătorii care domiciliază în comuna, oraşul sau municipiul pentru care ele au fost întocmite’.

    În sensul legii, starea de fapt (domiciliază) se suprapune peste starea de drept (au domiciliul), motiv pentru care cetăţenii români cu domiciliul ori reşedinţa în străinătate nu pot fi incluşi în listele electorale permanente, însă îşi pot exercita dreptul de vot fiind cuprinşi în listele electorale suplimentare. Prin urmare includerea în listele electorale permanente a celor 1101809 cetăţeni români cu domiciliul ori reşedinţa în străinătate, la care se adaugă o parte dintre ceilalţi 1468369 cetăţeni aflaţi în aceeaşi situaţie, dintre care unii sunt minori este de natură să afecteze rezultatul referendumului.

    Soluţia este promovată şi prin Liniile directoare privind alegerile, adoptate de către Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 51-a sesiuni plenare de la Veneţia, din 5-6 iulie 2002, prin care la art. I 1.2. se prevede că o listă electorală suplimentară poate permite să voteze persoanelor care şi-au schimbat domiciliul.

    Considerăm că listele electorale permanente nu pot cuprinde nici pe cei 512379 cetăţeni români cu drept de vot ale căror acte de identitate au expirat, fără a fi reînnoite până în ziua votului. Aceasta deoarece, în sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 370/2004, pentru alegerea Preşedintelui României, actele de identitate trebuie să fie valabile în ziua votării. În caz contrar, menţinerea acestei categorii de persoane pe listele electorale permanente, este de natură să consacre o nouă categorie, a celor care nu îşi pot exercita dreptul de vot, persoane care în mod obiectiv vor fi absente. În ipoteza în care dreptul de vot este exercitat pe baza unei cărţi de identitate provizorie, respectivele persoane sunt trecute şi pe liste electorale suplimentare.

    Faţă de cele expuse, cifra de 18292464 de persoane înscrise în listele electorale permanente, cifră luată în considerare la adoptarea hotărârii, nu reflectă structura şi dimensiunea corpului electoral actual.

    Pornind de la continua scădere a populaţiei României, de la datele statistice furnizate în mod oficial, de la necesitatea eliminării din liste a celor decedaţi, a persoanelor care au pierdut cetăţenia ori drepturile electorale considerând că în listele electorale permanente nu pot fi incluşi cetăţenii români cu domiciliul ori reşedinţa în străinătate şi nici cei ale căror acte de identitate nu sunt valabile, constatăm că datele finale sunt de natură să conducă la validarea rezultatelor referendumului.”

    Judecător Judecător Judecător

    Ion Predescu Acsinte Gaspar Tudorel Toader

  19. Trebuie ca motivarea celor trei judecători , împreună cu motivarea/raportul celor șase să fie înaintate în paralel Înaltei Curți de Casație și Justiție din România și din UE (cum s-o chema ea), dar și la Comisia de la Veneția spre a se pronunța pe acest controversat subiect. Dacă USL n-are curajul sau îndrăzneala să o facă, atunci Societatea Civilă este obligată să meargă, la fel ca altădată, cu jalba-n băț pe la Curțile europene .
    Dar înainte de toate trebuie sesizate toate ambasadele străine din România al căror punct de vedere legat de Referendumuri îl așteptăm !
    Este ceva strigător la cer, să fim înjosiți și batjocoriți cu dreptatea în mână de către o șleahtă de nemernici, susținuți de alții de teapa lor de pe aiurea !

  20. Domnule LIS, aţi putut citi până la capăt articolul de la pag. 5 din „Contemporanul” nr. 8? Aţi văzut acolo declaraţii de dragoste faţă de doi vorbitori „impecabili” ai limbii române, T.B. şi R.T.? Cei doi ar putea susţine, în opinia lui Al. Şt. emisiuni de înaltă ţinută lingvistică, „de genul talk-show-ului susţinut la un moment dat de Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu”.
    În aceeaşi revistă la pag. 9, o înaltă conştiinţă artistică (Aura Christi) explică ce e cu „intelectualii lui Băsescu”, „agătându-se de puterea care se rostogoleşte”. E vorba de „excelentul librar G.L.”, de „ilustrul intelectual H.R.P”, de Mircea Căr. , „căluşul îndesat în gura literaturii majore”, „inimitabilul stindard al vechii puteri portocalii”.

  21. Domnule Gheorghe Postelnicu
    Din păcate ăștia, și încă prea mulți alții, n-au avut norocul micuței prostituate din pilda istorisită de Mihai Gâdea :

    Un tip trece pe lângă o prostituată de nici 12-13 ani dintr-o țară africană și o întreabă care-i tariful?
    – Un dolar, zice fetița …
    – Așa puțin, nici 10 $ ?
    -Atunci dă-mi 10 $, zice biata fetiță…
    – Tot e puțin…
    -Atunci dă-mi o sută !
    – Numai atât ?
    -Dă-mi 1000 $ zice fata crezând că-i vreun nabab plin de bani .
    – Doar 1.000 …?
    – Dă-mi 2.000 $ ?….
    Și tot așa ridică prețul până când omul îi spune :
    Oricât de mulți bani ai primi , tot n-ar fi de ajuns pentru că ajungi să-ți vinzi nu numai trupul, ci și sufletul, la o vîrstă atât de fragedă .
    Uite, ia de la mine 1.000 de dolari și du-te cu ei acasă să-i ajuți pe ai tăi !
    Peste niște ani, în timp ce ilustrul profesor susținea o conferință de presă, s-a trezit interpelat de o tânără, care l-a întrebat dacă-și mai aduce aminte de ea ?!
    Răspunsul fiind negativ, tânăra i-a răspuns că e fetița de “atunci” și acum tocmai reușise să termine Harwardul !

  22. >>>> Pensiile in UE … pentru luare la cunostiiintza, de ce le merge grecilor
    >>>>> rau !!
    >>>>> >>Valoarea medie a pensiilor în Europa (in Euro).
    >>>>> >> * Luxemburg (3.000 Euro)
    >>>>> >> * Norvegia (1760)
    >>>>> >> * Grecia (1620)
    >>>>> >> * Danemarca (1411)
    >>>>> >> * Elvetia (1393)
    >>>>> >> * Italia (1141)
    >>>>> >> * Franta (1108)
    >>>>> >> * Islanda (1046)
    >>>>> >> * Suedia (1060)
    >>>>> >> * Finlanda (1050)
    >>>>> >> * Austria (1026)
    >>>>> >> * Spania (877)
    >>>>> >> * Belgia (847)
    >>>>> >> * Germania (791)
    >>>>> >> * Malta (615)
    >>>>> >> * Slovenia (604)
    >>>>> >> * M. Britanie (460)
    >>>>> >> * Polonia (437)
    >>>>> >> * Cehia (390)
    >>>>> >> * Portugalia (354)
    >>>>> >> * Ungaria (332)
    >>>>> >> * Croatia (321)
    >>>>> >> * Estonia (288)
    >>>>> >> * Letonia (258)
    >>>>> >> * Lituania (220)
    >>>>> >> * ROMANIA (177)
    >>>>> >> * Bosnia (171)
    >>>>> >> * Bulgaria (145)
    >>>>> >> * Albania (55)

  23. Păi nu-i de mirare d-le Radu Humor! În Grecia, astă vară, mai în glumă mai în serios, i-am zis soţiei: La cât auzim noi în ţară şi-i vaită Occidentul pe greci, ne-am fi aşteptat să-i vedem urlând pe stradă, dar ei uite-i, stau la terase cu frape-ul şi paharele de apă (sau ce-o fi fost acolo), de crezi că joacă în filme cu „Zorba grecul”, plus că stau la taifas de parcă la bulgari se întâmplă toate cele nu la ei… Iar dacă ei ar veni la noi, ar vedea pe străzi oamenii jucând în filmele alea huror, cu morţii ăia care ies din morminte şi umblă de-a bezmeticii pe străzi. Cred ca şi Cioran, că Dumnezeu ne-a părăsit definitiv. Scriind pamflete, d-le Humor, îmi ţin trează credinţa. Asta ne-ar mai lipsi acum, să ne lase şi ea.

  24. Abia intors in Bucuresti, dupa aproape trei saptamani de vacanta, constat si prima dezamagire: Domnul LIS nu mai …,,exista”!
    Are dreptate Dl. Mosandrei (a fost un poet argesean cu numele asta!): ,,oportunist”, m-am agatat si eu, ca multi altii, de …craca asta. Dar, cel putin era o craca poetica!
    Citind comentariul Dlui de mai sus, parca ma cuprinde un fel de stanjeneala; intrebandu-mi, insa, constiinta, ma mai linistesc putin…N-am avut nici un interes ascuns sa ma bag in seama, am avut doar o dorinta vie de a descoperi, din cand in cand, un link(literar), un vers bun, o parere avizata…Oamenii, asta e firea lor, au nevoie de alti oameni…Ca se mai asociaza, uneori, pe ,,craci”, ca mierlele si sturzii, e o problema ce tine de intimitatea fiecaruia…De ,,craca” alcoolicilor anonimi, de pilda, nu m-as agata , fiindca nu ma intereseaza!
    Voi gasi eu, in cele din urma, o ,,craca”… care sa-mi placa!

    Domnului LIS, va urez multa sanatate! Va respect decizia, cred ca e una inteleapta. Politica dauneaza grav sanatatii!
    E mult mai buna, mai terapeutica, poezia!
    V-as spune mai multe, dar – asa e in viata – se poate intelege ca am vreun interes…sa va ,,perii”. Intre interes si respect e o mica diferenta!
    O sa mai accesez sitte-ul Dvs.; cu siguranta ca veti mai posta cate ceva. Si tare m-as bucura sa nu mai fie nimic politic!
    O fi omul un ,,animal politic”, dar, macar din cand in cand, respira poezie.
    Va doresc sanatate, Dvs si tuturor celor pe care i-am cunoscut aici.
    Am fost tolerat aici, cu tot ,,oportunismul” meu, dar macar am invatat ceva: oamenii, indiferent de statutul lor social, au nevoie de oameni!
    La o alta intalnire, pe aceasta craca, la un … ceai poetic!
    Merita.

  25. Vezi ca s-a calmat caracuda care lua cu asalt blogul? Imaginea lor dand buzna la comentarii care mai de care mai vulgare si mai agresive si mai destepte imi evoca imaginea unor piranha care se aruncau cu voluptate pe un starv… Multi erau indivizi care aveau circumvolutinuni pe creier numai de la scremut, ca alta activitate intelectuala nu prea aveau… Domnule Stoiciu, v-ati salvat din mijlocul unei haite! Spor la scris capodopere!

  26. Moşule, ce tânăr eşti. În fine, e linişte în jurul tău. Au dispărut ţânţarii care te avionau pe la ciocănel şi nicovală. Ce bucurie pe tine că nu mai e înjurat ăla cu ochii crăcănaţi! Ptiu, să nu-ţi fie de deochi. Am impresia că-ţi plac cimitirele. Cât despre „capodoperele” lui Stoiciu, nu tu le poţi aprecia sau categorisi. Au o gândire de subsol inundat. Io-te că nu am dispărut toate caracudele care, la o adică, pot înghiţi elefanţi de nisip. Cine eşti tu, măi Bulă, să jigneşti zeci de oameni care au scris şi comentat aici doar în dorinţa de a socializa şi a arăta cu degetul inşi de teapa ta, fie ei şi taţi de parlamentariste europene cu suuccesuri precum ale tale, care, după război, iată-te în toată hidoşenia ta?

  27. Rectific : „ai o gândire…” şi „succesuri”. Sper că nu vei reveni, căci revin şi „caracudele”. Dacă nu tocmai de-asta ai revenit, provocator ordinar ce eşti!

  28. Basescu e penal acum I 17:41:55, 05 Sep 2012 56
    Penalul Basescu s-a instalat (reinstalat) la Cotroceni prin incalcarea prevederilor legii 51, art 3 f, deoarece a fraudat referendumul prin utilizarea unui fals in inscrisuri, cifra de 18,3 mil votanti si pe baza acestei fraude a uzurpat functia de presedinte. Mai mult, acesasta mare frauda a fost savarsita cu sprijinul unor institutii de forta (parchetele de ex, dar ci CCR), lucru care-I da actului caracterul de “actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului”. Cifra este recunoscut fals, chiar de Patru, presedinta Autoritatii Permanente (AP) care a scris official despre cei care sunt pe liste: “personae varstnice disparute de la domiciliu si despre care nu mai exista infor *editat* , existand o puternica prezumtie ca acestea nu ar mai fi in viata; personae majoredisparute de la domiciliu si despre care nu mai exista infor *editat* , dar a caror varsta nu poate duce la prezumarea decesului;personae care au parasit tara, cu sau fara forme legale, atat inainte de anul 1990, cat si dupa aceasta data, despre a caror capacitate electorala nu mai exista infor *editat* (spre exemplu persoanele de etnie germana – sasi, svabi, cetateni romani care au parasit tara dupa accederea la UE, al caror deces nu a fost comunicat autoritatilor romane etc.)”. E clar, oare, pentru oricine si mai ales procurori?

    +5

    Basescu e penal acum II 17:41:03, 05 Sep 2012 55
    Nu insistam, acestia sunt in numar de cca 2,6 mil. Mai mult, in baza de date de la AP sta si lista cu votantii cu act de identitate valabil, singurii care pot sta pe liste, in numar de 15,7 mil. De aici trebuiau scosi cei care sunt cunoscuti cu resedinta in strainatate. Prin minciuna din partea tuturor autoritatilor, Ponta, CCR, BEC, AP in rezultatul referendumului a fost luata cifra falsa de 18,3 mil, absolut nejustificat din punct de vedere legal. Despre intentia de fraudare, pregatirea fraudei si utilizarea falsului in inscrisuri au fost sesizate parchetele si procurorii Kovesi, Iacob si Olaru au primit plangeri penale in acest sens, ei nefacand nimic pentru cercetarea si oprirea faptei care are correspondent in Codul Penal la cap Siguranta nationala. Oricand o instanta poate constata falsul in inscrisuri (dovezi oficiale in inscrisuri oficiale) si utilizarea acestui fals pentru fraudarea rezultatului referendumului. Cine vrea sa continue lupta cu tradatorii de neam si tara? In exterior vor continua actiunile la Curtea de Justitie din Luxemourg, la Parlamentul European si Parchete din tarile din vest. Romanii din tara ce fac?????????

  29. Bula, Itzic si FMI
    Posted 05/09/2012 by xnici in Uncategorized. Scrie un comentariu
    La un moment dat, Bula ajunge intr-o mare criza de bani. Se gandi sa mearga la vecinul lui, Itzic si sa-i ceara 2 lei, ca imprumut pana la primavara.
    Itic il asculta atent, apoi ii zise:
    -Bine, iti dau 2 lei imprumut pana la primavara, dar imi lasi toporul
    ca zalog, iar la primavara imi dai 4 lei inapoi, altfel nu ne invoim. E bine?
    Mai de voie, mai de nevoie, intr-un final Bula se invoi. Lasa toporul ca zalog, lua banii si dadu sa plece.
    Insa Itic il striga:
    -Bai Bula!Ia fii atent la mine, la ce m-am gandit. La primavara stiu ca o sa-ti fie greu sa-mi dai inapoi cei 4 lei, ca iarna e lunga si grea, asa ca stii ce? Ia da tu acum 2 lei inapoi, si la primavara iti mai raman de dat doar 2 lei, ce zici, o sa-ti fie mai usor?
    Bula se gandi putin si recunoscu, in sinea lui, ca Itic are dreptate si ca uite, e un vecin adevarat, asa ca se invoi, ii dete inapoi cei 2 lei si pleca acasa ceva mai usurat.
    Insa pe drum tot calcula:
    -Hmmm! Bani nu am, topor nu am, insa m-am ales cu o datorie de 2 lei, si totusi nu a fost nimic in neregula…!
    PS: Azi, Itzic si-a schimbat numele si acum se numeste FMI!

  30. Până la urmă tot vom scăpa de ceachâr. A împuţit ţara, instituţiile, Europa, USA etc. Vom deschide larg ferestrele şi ne vom vedea de ale noastre. Ducă-se-n pustii, cu procurorii săi, cu tot!

  31. Domnule Tudor Cicu
    Sincer să fiu, cifra din dreptul pensiei la greci mi se pare exagerată, trecută așa cu bună intenție pentru a atrage asupra lor oprobriul celorlalți !
    Și noi am vizitat Grecia câțiva ani la rând ( anul acesta am fost în fosta Jugoslavie, din Belgrad până la Mejdugore sunt niște priveliști de vis !) și am îndrăgit țara asta ca pe ceva care face parte dintr-un tot în care intrăm și noi românii ( nu degeaba avem, sau vom avea același gen de probleme ca ale lor 😉 ).
    Împotriva lor, ca și a noastră, a sârbilor sau a rușilor, se duce o luptă cu substrat religios, care sper să nu reușească a ne distruge !
    Vă admir nu numai puterea de a scrie, dar și rezultatul remarcabilei activități și vă doresc să o faceți la fel de liber și curajos ca până acum !

  32. Sper ca în scurt timp condiția de bază a revenirii domnului Liviu Ioan Stoiciu pe propriul blog să fie realizată !
    Cu toată disperarea şi nesimţirea cu care se agaţă unii de putere, călcând în picioare reguli elementare de bun simţ, ba chiar şi legi de bază ale unui stat de drept, culminând cu Constituţia României, pe care o siluiesc sub privirile îngăduitoare ale unor negustori de popoare ce-şi savurează satisfacția și iscusința de a fi găsit și în România cozile de topor dispuse să-și vândă propria țară, în schimbul rămânerii la putere cu ajutorul lor , se pare că bucuria de a-l avea din nou printre noi pe domnul LIS este din ce în ce mai aproape !
    Spre disperarea unor lichele depășite nu numai de propria vârstă, dar și de cea a mersului firesc al Lumii !

  33. Am scris sub impulsul postării domnului Octavian și cu aceeași credință că Binele poate fi doar puțin întârziat, nu definitiv alungat, dintr-o țară precum România !

  34. Aceleași gânduri bune pentru domnii Hanger, Octavian, Ștefan Arteni, DAD, Gheorghe Postelnicu, Ștefan S. și Dan Ionescu !

  35. Domnule preşedinte Schulz,

    Vă adresez această scrisoare cu ocazia dezbaterilor organizate de Parlamentul European asupra situaţiei politice din România, în calitate de preşedinte al României între 1996 şi 2000, perioadă în care Consiliul European a decis începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în pofida unei situaţii economice şi sociale foarte grele, datorită aprecierilor privind instituirea instituţiilor statului de drept şi a respectării legii.

    Mă adresez dumneavoastră, de asemenea, în calitate de lider civic, academic şi politic, care a participat la conturarea proiectului de integrare a fostelor state comuniste din Europa Centrală şi de Est, alături de ceilalţi membri ai familiei primilor preşedinţi democraţi ai acestor ţări proveniţi din societatea civilă. Proiectul pe care noi l-am susţinut şi care a lărgit UE nu a avut rolul unui plan Marshall, nu a fost un cadou al Occidentului european, ci a fost expresia unei viziuni şi a unei opţiuni a noilor democraţii, plătită cu grele suferinţe de cetăţenii Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Sloveniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Bulgariei şi României şi pentru aceasta România, alături de aceste ţări, are nevoie să fie tratată cu respect.

    În acest sens, mă simt obligat să intervin deoarece în ultimele două luni ţara mea, România, a fost supusă unor presiuni inacceptabile pentru un membru al UE, presiuni venite din partea comisarului european pentru Justiţie, Viviane Reding şi a preşedintelelui Comisiei Europene, José Barroso. Presiunile asupra Parlamentului României, Guvernului şi preşedintelui interimar, care au acţionat în litera şi în spiritul Constituţiei României, nu au justificare în niciun articol al Constituţiei Europene sau a altor reglementări şi reprezintă un abuz care creează un precedent extrem de periculos de încălcare a suveranităţii unui stat membru UE. Aceste presiuni au fost făcute în baza unor acuzaţii care nu au legătură cu realitatea şi sunt contrazise de orice analiză corectă şi imparţială a evenimentelor şi a documentelor. Acum, când procesul de suspendare a preşedintelui şi referendumul de demitere a acestuia s-au încheiat cu revenirea în funcţie, în condiţiile impuse de UE, îl putem considera ca un studiu de caz.

    Mandatul actual al preşedintelui României este ilegitim

    Ceea ce comisarul pentru Justiţie şi preşedintele Comisiei Europene ignoră este faptul că mandatul actual al preşedintelui României este ilegitim.

    În urma unei hotărâri de suspendare a preşedintelui României şi a organizării unui referendum pentru demiterea acestuia, în condiţiile prevăzute prin lege şi considerate constituţionale prin decizia Curţii Constituţionale a României, 7,4 milioane de cetăţeni, o majoritate covârşitoare reprezentând 87% din cei prezenţi la vot, s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui. Cei 8,4 milioane care au votat (46% din listele permanente) reprezintă în realitate cu mult peste 50%, cvorumul luat în considerare. Aceasta pentru că listele electorale permanente utilizate nu au fost actualizate în cei opt ani ai mandatelor preşedintelui Traian Băsescu (18,4 milioane – 2004; 18,4 milioane – 2008; 18,3 milioane – 2012), deşi populaţia României a scăzut dramatic, conform datelor oficiale ale recensământului Institutului Naţional de Statistică, cu peste 2,6 milioane în 2012 faţă de 2004 şi cu 3,4 milioane faţă de anul 2000. Datele furnizate de Guvernul României, la cererea Curţii Constituţionale, de actualizare a listelor electorale permanente, după consumarea referendumului confirmă, în urma unei verificări şi în baza unor documente oficiale emise de administraţiile locale şi de către Ministerul de Externe în baza comunicărilor statelor europene în care domiciliază cetăţeni români, că aproximativ 3 milioane români domiciliază în afara ţării şi votează pe liste suplimentare.

    Realitatea politică actuală a României, exprimată prin votul a 87% din cei care au votat pentru demiterea preşedintelui, reprezentând cu mult peste 50% din numărul celor înscrişi în listele electorale permanente, dacă acestea sunt alcătuite corect, arată că în prezent mandatul preşedintelui Băsescu este ilegitim şi că domnia sa nu-i poate reprezenta pe cetăţenii României nici pe plan intern, nici pe plan extern. Revenirea în funcţie a preşedintelui nu are nicio legătură cu statul de drept şi este rezultatul unor acţiuni discutabile pe plan intern şi extern.

    Impunerea abuzivă a unui cvorum de către Curtea Constituţională, susţinută prin presiuni politice de către comisarul pentru Justiţie şi preşedintele Comisiei UE

    În ceea priveşte cvorumul stabilit de Curtea Constituţională, el nu este prevăzut în Constituţia României şi nici în a altor state din UE, în cazul referendumului de demitere a preşedintelui şi chiar dacă este prevăzut în alte situaţii, este mai mic de 50%. Cvorumul nu este recomandat nici de Comisia de la Veneţia pentru că determină mai degrabă interesul de a se abţine, nu de a vota împotrivă, ceea ce de fapt s-a şi întâmplat atunci când, la chemarea preşedintelui, partidul său a boicotat referendumul pentru a anula voinţa exprimată de majoritatea votanţilor. În plus, o Ordonanţă de Urgenţă în vigoare în momentul declanşării procedurii de demitere prevedea un cvorum de peste 50% din numărul votanţilor şi nu a cetăţenilor înscrişi în listele permanente. Acest cvorum, de 50% din numărul votanţilor, a fost valabil şi la referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu din 2007, care a fost validat în unanimitate de Curtea Constituţională, deşi nu obţinuse peste 50% din numărul celor înscrişi în listele electorale.

    La presiunile comisarului pentru Justiţie şi ale preşedintelui Comisiei Europene, precum şi a unor cancelarii europene, asupra primului ministru şi a preşedintelui interimar, acesta din urmă a promulgat o lege votată de fosta majoritate pentru protecţia preşedintelui Băsescu, iar primul ministru a solicitat respingerea de către Parlament a propriei Ordonanţe. Deciziile celor doi demnitari au avut în vedere protejarea României de ameninţări legate de poziţia pe pieţele financiare, retragerea investiţiilor străine, Acordul cu FMI, amânarea Acordului Schengen, căderea cursului leului etc., ei asumându-şi răspunderea pentru o decizie profund incorectă în circumstanţele date şi evident nedemocratică.

    Ce este şi de cine este reprezentată Curtea Constituţională a României, de care comisarul pentru Justiţie şi preşedintele Comisiei Europene au făcut atâta caz

    În legislatura actuală, Curtea Constituţională a României este un organism politizat intens în timpul mandatelor preşedintelui Băsescu, prin popularea ei cu personaje fără valoare profesională şi cu probleme de moralitate, uşor şantajabile. În timpul mandatului meu, preşedintele Curţii Constituţionale a fost dr. Mihai Lucian, participant la revolta anticomunistă din 21 decembrie 1989, profesor universitar, corespondent al Centrului pentru Studierea Constituţionalismului în centrul şi estul Europei al Universităţii Chicago Law School, membru al Comisiei de la Veneţia. La fel, ceilalţi preşedinţi ai Curţii Constituţionale din perioada postcomunistă, Nicolae Popa şi Ioan Muraru, au deţinut în cariera lor poziţii înalte de profesori universitari, decani ai Facultăţii de Drept, preşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind şi autori a numeroase cărţi, manuale şi studii în domeniu.

    Spre comparaţie, actualul preşedinte al Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, numit de preşedintele Traian Băsescu, este un mărunt avocat la o întreprindere obscură dintr-un orăşel de provincie, promovat deputat în Parlamentul României în 1990, după atacul minerilor asupra Pieţei Universităţii, chiar de formaţiunea neocomunistă care orchestrase acest atac. Este deţinător a unei simple diplome de licenţă, nu a fost niciodată magistrat şi nu a avut nicio activitate ştiinţifică care să demonstreze o minimă capacitate profesională în domeniu, cumulează indemnizaţia de judecător la Curtea Constituţională cu o pensie specială de judecător în baza unui certificat de handicapat permanent.

    Am avut ocazia să vizitez numeroase Curţi Constituţionale din statele UE şi să primesc preşedinţi ai acestora. Puteţi înţelege de ce orice comparaţie a acestui instrument politic al preşedintelui Băsescu, care dă hotărâri partizane împotriva literei şi spiritului Constituţiei, cu Curţile Constituţionale din alte ţări UE nu are nicio relevanţă.

    Hotărârile Curţii Constituţionale

    Toate hotărârile Curţii Constituţionale în problema referendumului de demitere a preşedintelui au avut caracter politic. Nu în sensul rezolvării unei situaţii politice, conform literei şi spiritului Constituţiei, ci al unei decizii partizane menite să împiedice cu orice preţ demiterea preşedintelui prin votul liber exprimat al majorităţii alegătorilor.

    Dacă prima hotărâre, dinaintea referendumului, a impus cvorumul neprevăzut de Constituţie, cea de-a doua, de după consumarea referendumului, a amânat decizia cu o lună pentru a se realiza majoritatea necesară, de două treimi din cei nouă judecători. Aceasta s-a realizat prin schimbarea orientării unei judecătoare reprezentând partidul ostil preşedintelui, prin şantaj privind dosarul ei de colaborare cu Securitatea (poliţia politică a lui Ceauşescu) şi un dosar mai vechi de corupţie al familiei sale şi prin ameninţări din partea unui deţinut de drept comun, care au reuşit în final.

    Hotărârea Curţii Constituţionale care a validat referendumul nu a luat în considerare documentele oficiale prezentate de Guvern care arătau, în baza datelor furnizate de autorităţile locale şi de statele Uniunii Europene la solicitarea Ministrului de Externe, că peste trei milioane de români au domiciliul în străinătate şi deci nu puteau figura, conform legii, în listele permanente, ci doar în listele suplimentare, pe care le-au şi folosit pentru a vota la acest referendum în ţările în care domiciliază.

    Cu o rară arogantă şi dispreţ faţă de realitate, această ultimă hotărâre nu a luat în considerare, din documentele primite de la Guvern, nici cel puţin zecile de mii de cetăţeni decedaţi la data referendumului sau fără drept de vot, în urma unor hotărâri judecătoreşti.

    Astfel că o realitate de necontestat – 7 milioane şi jumătate de cetăţeni, reprezentând 87% din votanţi, s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui şi doar 900.000 (13%) pentru menţinerea sa în funcţie – rămâne fără efect juridic şi politic, deşi numărul celor care au votat pentru demitere depăşeşte cu 2 milioane pe cei care au votat pentru alegerea sa în 2008.

    Lovitura de stat

    Mediile de informaţii occidentale au preluat o afirmaţie aberantă a preşedintelui suspendat şi a acoliţilor săi despre o «lovitură de stat» sau un «puci» în România. Chiar şi după ce Curtea Constituţională a hotărât că înlocuirea preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor de către o nouă majoritate parlamentară a fost legală şi constituţională, la fel ca şi hotărârea de suspendare a preşedintelui, această etichetare absurdă s-a menţinut.

    Într-o declaraţie stupefiantă, chiar după revenirea ilegitimă a preşedintelui Băsescu în funcţie, doamna Reding continuă să vorbească despre o «lovitură de stat parlamentară», în dispreţul votului a 7,4 milioane de cetăţeni reprezentând 87% din numărul votanţilor.

    Se poate afirma orice dacă nu ai proprietatea termenilor sau eşti rău intenţionat. Cei care au o minimă cultură politică ştiu că o «lovitură de stat» sau un «puci» înseamnă, conform tuturor studiilor politice sau juridice, sau măcar a dicţionarelor: «răsturnarea bruscă şi neconstituţională a puterii legitime dintr-un stat impusă (neparlamentar) prin surpriză de o minoritate, de obicei, formată din militari sau comandanţi paramilitari folosind forţa». Lesne se poate vedea că în afară de viteza de desfăşurare a unor evenimente absolut legale, nici măcar surpriza nu poate fi invocată de un preşedinte care a mai fost o dată supus demiterii şi care din ianuarie 2012 este contestat de marea majoritate a cetăţenilor României. Atunci unde este intervenţia armatei?; unde este neconstituţionalitatea?; despre ce minoritate vorbim la o hotărâre a majorităţii parlamentare votată de o zdrobitoare majoritate de 87% a alegătorilor?

    Faptul că o afirmaţie aberantă a preşedintelui suspendat şi acoliţilor săi a fost preluată de doamna Reding şi de domnul Barroso îmi aminteşte că în perioada comunistă, în statele din Europa Centrală satelite ale Moscovei, circula o glumă: unui ascultător care întreaba la Radio Erevan (un post de radio din Uniunea Sovietică) dacă este adevărat că cetăţeanul Ivan Ivanovici a furat o Volgă (automobilul rusesc din acel timp), i se răspundea că este adevărat, numai că nu era vorba de un automobil, ci de o bicicletă şi că nu a furat-o, ci i-a fost furată. Cam aşa se întâmplă şi acum, dar nici în visele cele mai urâte nu mi-am imaginat că o minciună atât de sfruntată poate fi «vehiculată» în presa occidentală a anului 2012 şi în unele cancelarii europene.

    Aş vrea să cred că lucrurile nu vor fi lăsate aşa.

    În decembrie 1989 cei care au protestat la Timişoara şi Bucureşti în faţa puştilor şi tancurilor tiranului Ceauşescu nu au scandat : «vrem salarii mai mari», ci au strigat: «alegeri libere şi presă liberă». Studenţi, colegi şi prieteni ai mei au căzut în 21 decembrie sub gloanţe sau striviţi sub şenilele tancurilor. Cei rămaşi în viaţă au luptat din greu cu forţele neocomuniste pentru democraţie şi pentru integrarea europeană. Acum au votat în libertate, dar votul lor este inutil datorită unei manipulări grosolane orchestrate de agenţi de influenţă de la Bucureşti împotriva propriei ţări. Aşa ceva nu putem accepta. Este cutremurător să vedem cum fosta limbă de lemn a politrucilor comunişti este înlocuită de limbajul conform al Uniunii Europene, pentru a-i înfiera pe adversarii politici ai preşedintelui Băsescu.

    Monitorizare sau manipulare?

    Raportul Comisiei privind progresele înregistrate de Romania în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare, din iulie 2012, conţine numeroase informaţii false. În Raport s-a vorbit, fără a se particulariza, despre remedierea atingerilor aduse reformei în ultimele săptămâni (p. 5) sau despre restaurarea statului de drept, inclusiv independenţa justiţiei (p. 19). S-a cerut publicarea imediată a tuturor actelor în Monitorul Oficial (p. 20) fără a se indica sau a fi cunoscut un singur caz în care să fi apărut o asemenea întârziere din vina Guvernului, precum şi respectarea în viitor a condiţiilor constituţionale privind emiterea ordonanţelor de urgenţă (p. 20), deşi nimeni nu a contestat constituţionalitatea ordonanţelor emise de Guvernul Ponta şi ele nu au fost invalidate de Curtea Constituţională.

    Nici cât priveşte presiunile politice exercitate asupra Curţii Constituţionale şi nerespectarea principiului separaţiei puterilor (p.5) nu s-au prezentat situaţii concrete, deşi asemenea presiuni au existat atunci când, în noiembrie şi decembrie 2011, preşedintele Traian Băsescu a convocat, cu încălcarea separaţiei puterilor, Curtea într-o şedinţă ţinută cu uşile închise sau când a declarat că nu va aplica decizia Curţii Constituţionale referitoare la legea privind îngheţarea pensiilor şi salariilor în 2012.

    Îmi pun întrebarea dacă la nivelul Comisiei Europene există o preocupare reală pentru o cunoaştere mai profundă a particularităţilor legislative, sociale şi culturale din noile state membre UE din Europa Centrală şi câtă încredere putem avea în dialogul Comisiei Europene cu diferite componente ale societăţii civile, dacă în cazul evenimentelor recente din România câţiva agenţi de influenţă au putut determina o reacţie disproporţionat negativă faţă de evenimente scoase din context sau care pur şi simplu nu au existat în realitate. Cred că aceste exagerări ar fi putut fi evitate dacă ar fi existat un dialog cu reprezentanţi de marcă ai mediului academic şi ai organizaţiilor neguvernamentale, altele decât cele apropiate preşedintelui. Într-o scrisoare pe care am adresat-o în 25 iulie 2012 preşedintelui Comisiei Europene, José Barroso, înainte de referendum, am sugerat consultarea într-o speţă care priveşte funcţia de şef de stat a preşedinţilor post-comunişti ai României, mai ales că între mine şi preşedintele Ion Iliescu există diferenţe ideologice iremediabile, şi a Majestăţii Sale Regele Mihai I, detronat şi exilat de către comunişti în 1947. Puteau fi consultaţi, de asemenea, foştii preşedinţi ai Parlamentului României, foştii prim miniştrii, foştii preşedinţi ai Curţii Constituţionale, ai Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, foştii Avocaţi ai Poporului. Este foarte ciudat că personalităţi civice precum prof. dr. Cristian Pîrvulescu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, preşedintele celei mai importante asociaţii civice, Prodemocraţia sau Victor Alistar, preşedintele Transparency Internaţional România, nu au fost consultaţi. Am transmis preşedintelui Barroso scrisori semnate de fostul preşedinte al Curţii Constituţionale şi al Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, prof. dr. Nicolae Popa şi de fostul procuror general al României, profesor de drept constituţional, Mircea Criste şi, de asemenea, un Apel al intelectualilor români adresat Comisiei Europene, printre semnatarii căruia se numără rectori (preşedinţi) şi decani ai unor mari universităţi, scriitori, artişti, muzicieni şi activişti civici reputaţi. Nu există niciun semn că opiniile lor ar fi fost luate în considerare.

    Doamna Reding şi domnul Barroso, în mod evident, nu au dorit sau nu au considerat necesar să consulte nicio personalitate politică, academică, civică din afara camarilei prezidenţiale, pentru a afla realitatea. Chiar dacă a fost vorba doar de o proastă informare sau de o neînţelegere a realităţilor româneşti, acesta denotă dispreţ şi aroganţă faţă de o ţară membră a Uniunii Europene, al cărei proiect politic se bazează tocmai pe respectul şi înţelegerea celorlalţi.

    Ultimatumul în 11 puncte impus Parlamentului, Guvernului şi preşedintelui interimar al României

    Recomandările Raportului s-au plasat la limita respectării suveranităţii unui stat membru al UE, atunci când s-a indicat în termeni ultimativi ce decizii să ia, ori să nu ia Guvernul sau preşedintele României.

    Cea mai gravă dintre acestea mi se pare cerinţa imperativă de a «nu se acorda graţieri pe perioada preşedinţiei interimare». E vorba de interzicerea unei competenţe de natură constituţională acordată preşedintelui României (art. 94, d) recunoscută şi celui care asigură interimatul funcţiei (art. 98/2) şi care se exercită fără nicio prealabilă autorizare internă sau externă. Cerinţa a plecat de la un «proces de intenţie» privind o eventuală graţiere a fostului prim ministru Adrian Năstase, deşi nu a existat nicio declaraţie în acest sens şi era evident că ea nu era posibilă. Formularea ei la modul general nu numai că făcea ca graţierea să nu poată fi acordată nimănui, chiar dacă raţiuni de ordin umanitar ar fi impus-o, dar a adus atingere unui atribut al conducătorului oricărui stat suveran, stabilit prin cutumă, de-a lungul istoriei. Nu cred că există vreun stat în UE care să accepte o asemenea cerinţă abuzivă fără nicio bază legală în legislaţia europeană şi mai ales un astfel de afront la suveranitatea naţională.

    Care a fost obiectivul intervenţiei în forţă a comisarului pentru Justiţie şi a preşedintelui Comisiei UE în problemele politicii interne a României?

    În mod evident, a fost susţinerea regimului corupt al preşedintelui Băsescu, autoritar pe plan intern, docil şi servil în faţa deciziilor autorităţilor UE.

    În ultimii opt ani, rapoartele de monitorizare a României au ignorat toate derapajele politice şi corupţia regimului Băsescu, mulţumindu-se cu condamnările pentru corupţie ale adversarilor politici.

    După încetarea mandatului meu de preşedinte, am combătut cu putere, din societatea civilă, corupţia şi tendinţele autoritariste ale Guvernului Adrian Năstase, dar nu cred că înlocuirea unor clanuri cu altele reprezintă un pas înainte spre statul de drept clamat de doamna Reding.

    UE a asistat impasibilă la distrugerea încrederii în instituţiile statului român prin promovarea persoanelor incompetente, şantajabile şi servile sistemului clientelar. Traian Băsescu a atacat şi jignit Parlamentul, Guvernul, Justiţia, Armata, Poliţia, Învăţământul, Şcoala, Sindicatele. A atacat şi a jignit în termeni incalificabili presa neaservită, pe ziarişti, pe medici, profesori, ţărani, muncitori şi mai ales pe cetăţeni. A distrus prestigiul unei părţi a elitelor intelectuale, nu numai înglobându-i în camarila sa, dar mai ales prin transformarea unor persoane cu simţ critic în agitatori fanatici, incapabili de dialog. A produs dezbinarea societăţii româneşti, anularea solidarităţii create în jurul integrării României în UE şi NATO, instaurarea suspiciunii intoleranţei şi urii până la nivelul micilor colectivităţi sau chiar a familiilor. Această atitudine şi nu restricţiile economice şi sociale a generat marile manifestaţii populare împotriva sa, începând cu ianuarie 2012.

    Perioada de suspendare a preşedintelui Băsescu a arătat cu claritate că acesta a construit timp de opt ani un sistem paralel de putere personală, utilizînd instituţiile de forţă şi bazat în principal pe serviciile de informaţii şi pe Procuratură, pe subordonarea Curţii Constituţionale şi a Consiliului Superior al Magistraturii, pe plasarea unor agenţi acoperiţi în presă. S-a instaurat o atmosferă de suspiciune şi teamă în societate prin ascultarea telefoanelor şi prin scurgeri de informaţii confidenţiale de la Procuratură către presa aservită.

    Nu în cele din urmă, evenimentele legate de suspendarea şi referendumul de demitere a preşedintelui Băsescu au afectat prestigiul instituţiilor europene. Până în această vară România era, dintre toţi cei 27 de membri, nu numai statul în care Uniunea Europeană se bucura de cea mai mare încredere, dar românii aveau mai multă încredere în instituţiile europene decât în instituţiile statului lor. Aceasta şi numai aceasta i-a făcut pe români să accepte sacrificiile premergătoare integrării şi pe cele post integrare impuse de criza economică. Modul în care au fost trataţi de Comisia UE a creat o enormă frustrare, care îndreaptă vechea adversitate faţă de preşedintele Traian Băsescu şi spre Uniunea Europeană, considerându-se că aceasta l-a impus prin presiune împotriva voinţei lor legitim exprimate.

    Cum au promovat doamna Reding şi domnul Barroso valorile morale şi democratice pe care le-au invocat şi efectele acţiunii lor

    Reacţiile nejustificate ale Uniunii Europene faţă de evenimentele politice din România şi maniera în care au fost exprimate vor avea consecinţe pe timp mediu şi lung, pe multiple planuri.

    Primul efect, şi cel mai grav, este slăbirea încrederii în Uniunea Europeană şi în instituţiile sale tocmai în rândurile celor care au luptat din convingere şi nu din interes pentru valorile şi principiile UE. Este şi cazul meu şi, pentru cei care nu ştiu, precizez că m-am format după 1990 ca persoană politică şi civică la şcoala democraţiei creştine germane şi europene. Am contribuit la structurarea societăţii civile din România ca lider al Solidarităţii Universitare, al Alianţei Civice şi Academiei Civice. Ca preşedinte al Convenţiei Democratice, am participat la congresele partidelor creştin-democrate şi ale Internaţionalei Creştin Democrate. Am primit premiile Fundaţiei Coudenhove-Kalergi, ale Internaţionalei Democrat-Creştine pentru construcţie europeană şi ale American Bar Association pentru contribuţia la dezvoltarea statului de drept în Europa centrală şi am fost declarat «Omul de stat european al anului 1998» de către Institutul East West. Am avut onoarea de a fi alături de Wałęsa, Havel, Göncz, Jelev, fondator al Memorialului Victimelor Comunismului din Washington şi al mai multor forumuri pentru democraţie. După terminarea mandatului de preşedinte, am fost ales preşedinte al Academiei de Diplomaţie Culturală din Berlin şi unul dintre directorii World Justice Project care militează pentru instaurarea statului de drept în lume. Spun toate acestea pentru că nu această Europă, în care un comisar pentru Justiţie din Comisia Europeană poate decide prin presiune, împotriva voinţei poporului unei ţări suverane, este Europa pe care eu şi cei din familia primilor preşedinţi democraţi din Europa Centrală şi de Est am gândit-o, împreună cu marii lideri ai Uniunii Europene din acel timp.

    Dacă a fost vorba de o impunere a respectării valorilor morale ale democraţiei europene, cum a invocat doamna Reding, atunci este şi mai grav, pentru că ne putem întreba cum sunt înţelese aceste valori în Uniunea Europeană?, unde este respectul pentru voinţa cetăţenilor unei ţări membre?, dacă Comisia Europeană poate impune unui Guvern, unei majorităţi parlamentare şi în final voinţei unei covârşitoare majorităţi a cetăţenilor exprimate prin vot o anume soluţie, prin ameninţări politice şi economice făţiş exprimate.

    Modul în care a fost impusă această soluţie a fost un «diktat» şi el loveşte în ceea ce are mai preţios un stat independent şi un popor – demnitatea naţională. Revolta mea este accentuată de satisfacţia cu care este acum întâmpinat la Bruxelles rezultatul acestui diktat. Se naşte întrebarea: Comisia Europeană şi câteva cancelarii occidentale au nevoie de state din Europa Centrală conduse de preşedinţi servili, şantajabili prin dosarele lor de corupţie şi prin comportamentul lor?

    Un gânditor austriac scria la începutul secolului XX: «Dacă Balcanii nu ar fi existat ar fi trebuit inventaţi», în sensul că, pentru menajarea orgoliului Occidentului, este profitabil ca tot ce e rău să fie plasat în estul Europei. Mă întreb dacă poziţia dură a Comisiei Europene faţă de România nu este un avertisment pentru cei care nu se supun necondiţionat unor decizii.

    Acum a fost rândul României, dar poate că şi alte state din «Noua Europă» ar trebui să se gândească la astfel de evenimente. Într-un cunoscut cântecel german de dinaintea celui de-al doilea război mondial se spune: «când a fost arestat vecinul meu nu am protestat pentru că era evreu, când altul a fost arestat nu am protestat pentru că era comunist, când am fost eu arestat nu mai avea cine să protesteze». Desigur, acum situaţia este diferită, ne aflăm în democraţii consolidate, dar atenţia trebuie să fie şi mai mare atunci când abuzurile sunt împachetate în noul limbaj conform al Uniunii Europene.

    Dacă intervenţia brutală a doamnei Reding şi a preşedintelui Barroso, care astăzi se felicită pentru rezultatele ei, va avea drept consecinţă creşterea ponderii unor formaţiuni politice populiste şi antieuropene, pe fondul dezamăgirii faţă de actuala majoritate guvernamentală care, aşa cum consideră mulţi, a cedat nepermis la presiunile europene şi al desistării euroentuziaştilor, care acum îşi reevaluează atitudinea, poate că abia atunci vor înţelege efectele acţiunilor lor, care au provocat o criza inutilă într-o ţară care nu punea probleme legate de criza financiară şi de fidelitate faţă de UE.

    Şedinţa din 12 septembrie a Parlamentului European poate fi o bună ocazie pentru recâştigarea încrederii cetăţenilor României în UE şi, de asemenea, a încrederii cetăţenilor din alte state membre, care doresc ca voinţa lor să nu fie desconsiderată cu aroganţă şi viitorul lor să nu fie dictat de jocuri de culise la nivel european.

    Cu sinceritate,

    Emil Constantinescu

  36. Despre asa-zia judecatoare cu fata de papusa Barbie matoala :

    Din ciclul : ” Papusa Barbie cu fata de matoala ” :

    “La primul curs s-a gândit să ne dea un test. A intrat în sală, ne-a spus cine este, ne-a anunţat că vom da un test şi a ieşit din sală. Pentru că trecuse ceva timp, după câteva zeci de minute, unul dintre colegi a mers în biroul domniei sale pentru a o întreba dacă şi când vom primi subiectele. Răspunsul a fost halucinant… Doamna profesor Motoc l-a privit confuză, a clipit de cîteva ori des şi a întrebat, uşor iritată: «A, nu v-am dat deja subiectele?!»” ne-a declarat unul dintre studenţi..

    http://www.ghimpele.ro/2012/09/241053/

  37. Europalamentarul român Minodora Cliveti a adresat miercuri o interpelare scrisă comisarului european Vivianne Reding, document prilejuit de dezbaterea din cadrul Parlamentului European privind situaţia politică din România, prin care solicită o motivaţie în legătură cu afirmaţiile demnitarului european privind o ‘presupusă’ lovitură de stat ori un puci în ţara noastră.

    ‘ Aţi afirmat ca în România a avut loc o lovitură de stat sau un puci. Lăsând de o parte caracterul absurd al unei situaţii în care un Parlament ales în mod democratic, într-o ţară membră UE, ar ajunge să comită un puci sau o lovitură de stat, de vreme ce el însuşi este cea mai democratică formă de existenţă a statului, mă adresez Dvs., în calitate de comisar care patronează justiţia europeană, întrebându-vă pe ce vă bazaţi în momentul când faceţi asemenea afirmaţii?’, scrie Minodora Cliveti.

    Precizând faptul că ‘orice afirmaţie trebuie probată’ europarlamentarul român îi cere comisarului Reding să prezinte public ce probe a verificat pentru a-şi fi creat ,, convingerea unei lovituri de stat’.

    ‘Cunoscând faptul că unul dintre principiile de bază ale justiţiei mondiale este ‘audiatur et altera pars’, adică ‘să fie ascultată şi cealalată parte’ ori de câte ori se pregăteşte emiterea unei decizii…de ce concluziile Dvs sunt identice cu ale unei singure părţi, adică cu cele ale preşedintelui României, Traian Băsescu?’, îl mai întreabă pe comisarul european Reding, sub forma unei declaraţii scrise, europarlamentarul roman Minodora Cliveti.

    Precizând apoi faptul că ‘adevărul este că în România 7,5 milioane de români au dat o lovitură nu statului, ci unui preşedinte antidemocratic’, Minodora Cliveti o întreabă pe Vivianne Reding dacă este ‘pregătită’ să-şi asume ‘creşterea sentimentelor antieuropene care se manifesta în România după ce românii au luat act de declaraţiile formulate’ de acesta privind evenimentele politice din ţara noastră.

    ‘Am apelat la acestă formă de adresare, stipulată în cadrul procedurii parlamentare, deoarece din lipsă de timp nu mi s-a dat cuvântul în plenul PE pentru a-i adresa întrebările în mod direct, privind-o direct în ochi pe Doamna Comisar Reding. Aş fi vrut să-i văd şi reacţia’ , a motivat pentru Agerpres demersul făcut europarlamentarul roman.

    În data de 9 august Minodora Cliveti a adresat o scrisoare şi preşedintelui Comisiei de la Veneţia, Gianni Buquicchio, în care îi prezintă situaţia presupuselor presiuni la care ar fi supusă Curtea Constituţională în privinţa Referendumului, aşa cum a reclamat acesta.

    Explicând faptul că decizia Curţii Constituţionale de a cere Guvernului date clare referitoare la listele electorale şi de a amâna pronunţarea în acest scop este respectată de Guvern şi toate autorităţile româneşti, Minodora Cliveti preciza în demersul său că ‘toată lumea în interiorul şi exteriorul Romaniei trebuie să ştie adevărul’.

    Minodora Cliveti, fost prim-vicepreşedinte al grupului socialist din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi fost deputat PSD de Bacău, a preluat mandatul de europarlamentar la 18 mai 2012, înlocuind-o în funcţie pe social-democrata Rovana Plumb, numită ministru al mediului în guvernul Ponta. În cadrul instituţiei europene, Cliveti a fost aleasă membru titular în Comisia pentru muncă şi afaceri sociale şi supleant în Comisia pentru mediu, sănătate publică şi securitate alimentară. Ea este, de asemenea, membru titular în delegaţia pentru Comisia de cooperare a UE cu R. Moldova şi supleant în delegaţia pentru comisiile de cooperare UE cuArmenia, Azerbaidjan şiGeorgia. Minodora Cliveti mai face parte şi din delegaţia UE la Adunarea parlamentară Euronest. AGERPRES

  38. E corect ce susţine Em. C. (stimă), care a primit destule lovituri pe la spate de la „tânărul Tr Băs”. Jucătorul a început subtil modernizarea statului prin şantajarea guvernului Ciorbea şi a continuat cu subminarea regimului Constantinescu. După atâtea trădări a ajuns să fie astăzi huiduit peste tot unde e văzut. Cred că nici la Cotroceni nu se mai simte în siguranţă. Şefii juntelor militare locuiau în cazărmi. El unde să găsească una sigură? Poate în sediul SPP. Sau la Rahova.
    Ca să revină pe acest blog, LIS are nevoie de o mare bucurie din sfera politicii. Până la sfârşitul acestui an, aceasta va veni. Afirmaţia că ne strângem în jurul său pentru nu ştiu ce avantaje e o porcărie produsă de mintea unui băsist. Fiecare îşi scrie propriile cărţi. Punct.

  39. 1. Îi mulţumesc sincer domnului Radu Humor pentru cuvintele ce mi-au fost adresate. I-am respectat întotdeauna, aici, punctele de vedere exprimate ori de câte ori a intervenit, dar, mai ales, tăria de a continua un dialog care la un anumit moment devenise insuportabil şi greu de digerat cu toate afirmaţiile unora, care considerau „aceasta”, viaţă literară?! Era, de altfel, ca şi cum ai spune în politică „cinstitul şi democratul preşedinte Băsescu”. Haida-de!
    2. Îl felicit pe Gheorghe Postelnicu pentru intervenţiile sale din ultimul timp. Un om scrie, citeşte, ascultă şi intervine când e necesar. Mă bucur că m-a descoperit pe blogul personal şi a constatat că, deşi mă împart în „zece” între servici, stupina mea şi casa de la ţară cu livadă, grădină, cosit fâneaţa etc… (colac peste pupăză, unele probleme de sănătate), continui să scriu…
    3. Se impunea şi era imperios necesar raportul către UE (prin preşedintele Schulz), al lui Emil Constantinescu. Ecoul acestei intervenţii se va face auzit şi simţit până şi la urechile înfundate ale celor rău intenţionaţi.
    4. Eu tot mai cred că DUMNEZEU va face dreptate. A se vedea pamfletul postat la mine „Zăporul de la curte”.
    5. Cei care cred că LIS va „cupla” la basmele cu poezie al blogului, ca tendinţă viitoare, ori nu-l cunoaşte pe LIS, ori fac parte din acei diversionişti cărora nu ai cum să nu le „miroşi” strategia. Şi îi invit să citească ultimele fraze ale lui Gheorghe Postelnicu şi PUNCT!

  40. Traian Băsescu si guvernele Boc au pus piedici combinatului Oltchim, cu scopul de a-l falimenta în favoarea unei companii germane • Prin sustinerea politică fătisă, Angela Merkel urmează să primească o afacere de multe miliarde din România • ZIUAnews vă prezintă radiografia unei activităti politico-economice transfrontaliere cu efecte devastatoare pentru viitorul României • Trei declaratii ale unor persoane din interiorul conducerii Oltchim confirmă spionajul economic, manipularea contractelor si implicarea neprincipială a Bruxelles-ului, în falimentarea Oltchim

    Fondul Monetar International a dat un ultimatum României, cu privire la privatizarea companiei Oltchim SA: “Privatizati sau lichidati”. Pe data de 26 septembrie anul curent, este termenul limită, atât pentru statul român, cât si pentru conducerea Oltchim, de a rezolva problema acestei companii deosebit de importante în economia românească si unice în spectrul afacerilor din petrochimie, din sud-estul Europei.Suportul politic pe care Angela Merkel i l-a acordat, aparent doar în sprijinul politicii si al democratiei, lui Traian Băsescu, are, de fapt, o expresie materială concretă: aproape două miliarde de euro. Planul politic al Angelei Merkel de a-l sustine pe Traian Băsescu are rădăcini în activitatea politico-economică a presedintelui, care a frânat, constant, a manipulat si a împiedicat direct dezvoltarea combinatului, cu scopul diminuării capacitătii de productie si export a acestuia.ZIUAnews vă prezintă o radiografie politico-economică a bătăliei pentru combinatul Oltchim, conflict care a avut drept start privatizarea Petrom si îngenunchierea Oltchim, prin afaceri oneroase si acorduri neprincipiale(a nu se uita faptul ca Tepro Iasi avea sectie unicat in Europa, nu avea aviz favorabil de privatizare de la SIE si SRI, si totusi a fost praduita pe o suma de 3 milioane de dolari si 7 milioane de dolari spaga si ulterior desfiintata). Dintr-un total de 3.000 de angajati care lucrează astăzi în Oltchim, în mai putin de o lună, nu vor mai rămâne decât 600, dacă planul german reuseste.

    ZIUAnews a intervievat mai multi responsabili ai Oltchim-ului, sub acoperirea anonimatului. Mărturiile lor, referitoare la dezmembrarea si lichidarea Oltchim, sunt cutremurătoare.În actualul context economic, pierderea de către economia românească a Oltchimului înseamnă pierderea unei companii care ar fi putut să producă pentru statul român, potrivit estimărilor specialistilor, un milliard de euro pe an.Într-o economie globalizată, inter-relatională, Oltchim a căzut victimă calculelor fractionare întemeiate pe judecăti politice, iar problemele companiei au început în momentul în care organizatiile financiare internationale au ordonat vânzarea pe bucăti a unor companii dintr-o economie integrată. Subiectul Oltchim a devenit un cosmar pentru toate guvernele României, în momentul în care FMI si Banca Mondială au ordonat vânzarea Petrom, cu tot cu Arpechim. La privatizare s-a ordonat ca Arpechim, format din Rafinărie si sectia de Piroliză, să fie vândut către OMV, desi OMV-ul nu avea nevoie de ele, iar Oltchim-ul rămânea fără materiile prime. OMV-ul a închis Arpechim, “din motive de nerentabilitate”, si de aici a început prăbusirea Oltchim. După opt ani de cosmar economic pentru combinatul vâlcean, devine limpede că decizia OMV de închidere a unicei companii care asigura materii prime pentru Oltchim a fost o decizie politică. Astăzi, la o lună distantă de verdictul de viată si de moarte pentru Oltchim, jocurile companiilor străine sunt dezvăluite.

  41. Domnilor, ce faceti voi aici nu-i politica, ci gargara. Parca sunteti un cor de babe la gard….! Daca aveti ceva ambitie, intrati in politica, indiferent unde si schimbati totul… Asa, sa tot clevetiti de pe margine, mi se pare o postura de mosulici care vor sa insinueze ca daca ar mai fi fost ei in putere ce minuni ar fi facut… Salutari concitadinului Tudor Cicu, pe care il mai citesc din cind in cind si chiar ca imi place. Nu sunt scriitor, dar daca blogul acesta ar fi numai de literatura, cred ca ar cistiga mai mult.

  42. “Textul scrisorii adresate de domnul Ing. pilot Simion Dascălu lui Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene:

    “Domnule Jose Manuel Barroso,

    Înainte de toate, mă voi prezenta în cele de faţă ca fiind unul dintre cele 7.5 milioane de cetăţeni români şi locuitori ai României care au votat împotriva actualului regim al domnului Traian Băsescu, pe care îl cunoaşteţi. Numele meu este Simion Dascălu, locuiesc în Bucureşti, România de când m-am născut în februarie 1958 şi din 2004 lucrez alături de Comisia Europeană în calitate de expert independent pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică, planuri strategice de transport, cercetare în domeniul aeronauticii şi securităţii şi, datorită propriilor expertize, a experienţei şi a celor mai avansate studii pe care le deţin în domeniul industriei aeronautice şi aviatice, am contribuit în mod direct la sprijinul pe care Comisia Europeană îl acordă proiectelor RTD (n.r. – Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică) prin finanţări în valoare de 500 milioane de euro.Despre cooperarea mea cu CE puteţi găsi mai multe la DG Enterprise (n.r. – Secretariatul General) şi REA (n.r. Agenţia Executivă pentru Cercetare) la Bruxelles, dar, din când în când, am avut şi cereri de opinie din partea CE cu privire la anumite chestiuni sociale şi economice, probleme naţionale referitoare la competiţie nedreaptă, dificultăţi în accesarea fondurilor CE şi participarea la FP7 (n.r. Seventh Framework Programme). În concordanţă cu acestea şi urmărind EC BIC Initiative (n.r. Consiliul de Iniţiativă în Afaceri al CE), compania SME (n.r. Companii Mici şi Mijlocii) pe care o conduc a făcut monitorizare regională şi locală în mediile de afacere, sociale şi politice în interesul încercării Uniunii Europene de a sprijini mai departe afacerile private de tip SME sau dezvoltarea activităţilor.

    Încă de la începutul actualei crize politice din România şi implicarea dumneavoastră în legile naţionale şi sistemul constituţional al ţării, mă întreb de ce nici dumneavoastră personal, nici Comisia Europeană nu i-a contactat pe toţi experţii independenţi din România pentru a le solicita cele mai bune şi obiective opinii în legătură cu ce se întâmplă la nivel social şi politic în ţara noastră din cauza preşedintelui Traian Băsescu? Pentru a fi mai explicit în această privinţă: suntem foarte apreciaţi pentru munca pe care o desfăşurăm în calitate de experţi, se ţine cont de opiniile noastre în deciziile Comisiei Europene de a investi zeci de milioane de euro în proiecte de cercetare, iar munca noastră reprezintă adevărate garanţii ale profesionalismului, dar în această situaţie de o dificultate mult mai neînsemnată nu am fost consideraţi potriviţi?(…) Pentu informarea dumneavoastră şi bazat pe competenţa şi aptitudinea mea ca expert CE, îl cunosc foarte bine pe Traian Băsescu, chiar mai bine decât dumneavoastră, începând cu decembrie 1989 şi ianuarie 1990, când a devenit ministru al Transporturilor. Aflându-ne în coliziune directă cu câteva ocazii în care Traian Băsescu a încălcat reglementările CE, de fiecare dată am fost capabil să câştig fără amestecul Comisiei Europene.

    Există două întrebări principale către dumneavoastră: de ce aţi sprijinit un impostor, decât dacă îl cunoaşteţi, şi de ce aţi intervenit, în calitate de reprezentant al Comisiei Europene, împotriva sistemului nostru de legi şi împotriva Constituţiei? Era deja plănuit să se treacă peste opţiunea pe care mi-am manifestat-o prin vot? Daţi-mi voie să vă dezvălui pe cine aţi sprijinit – aveţi idee ce câte ori a înşelat Traian Băsescu companiile din Uniunea Europeană? Probabil că nu! Aveţi idee de căte ori a înşelat Traian Băsescu un ministru olandez al Transporturilor şi Managementul Apei – de putine ori, pentru că am avut posibilitatea de a-l avertiza! Aveţi idee în buzunarul cui a intrat şpaga în urma achiziţionării de către TAROM a avioanelor Airbus şi, mai târziu, a achiziţiilo Boeing, în timpul în care Traian Băsescu se afla în poziţia de top în Ministerul Transporturilor? Ca specialist în aeronautică, am fost implicat în negocierile preliminare dintre Compania TAROM şi BOEING pentru procurarea de avioane. Fostul Secretar de Stat al Aviaţiei Civile, numit de către Traian Băsescu, a fost un pilot comercial (am fost pilot comercial la Compania TAROM până în anul 1990) şi s-a aflat în dificultatea de a ajunge la BOEING în vara anului 1991, din cauza unor motive pe care mai târziu le-am înţeles şi m-a rugat în mod direct să-i sun prietenii pentru a căuta suport şi pentru a porni negocierile cu BOEING! Corespondenţa principală, în timpul negocierilor preliminare cu BOEING mi-a trecut prin mâini şi toate costurile legate de această activitate au fost suportate integral de către compania aeriană şi de către mine. Am fost prezent la primele întâlniri pentru negocierile BOEING cu TAROM, dar nu singur, au fost câţiva martori şi s-au scris câteva documente despre asta. Problema a survenit când am cerut acordul de împuternicire pentru lobby ca rambursare a tuturor costurilor către colegul meu pilot. Ca Secretar de Stat al Aviaţiei Civile mi-a spus „Asta va fi doar pentru Traian Băsescu”! Am descoperit că ne-a înşelat pe toţi şi toate aceste convenţii au fost încheiate pe „ţărmuri de piraterie” (raiuri off-shore). De ce onorabilul stat a încheiat tranzacţii cu „ţărmurile de piraterie”? – deoarece acolo este cel mai bun loc pentru un marinar pirat să se joace!

    Traian Băsescu a declarat oficial pe media naţionale că a făcut comerţ ilegal peste graniţă cu câteva bunuri incluzând băuturi sau cartuşe de ţigări pentru a face bani în perioada comunistă, în calitate de căpitan al celor mai mari nave maritime de comerţ! Pentru a vă facilita investigaţiile referitoare la aceste chestiuni, în cazul mitei în achiziţia de avioane AIRBUS plata a fost făcută de către Pratt & Whitney Canada şi ataşată costurilor de motoare ale avioanelor! Este exclus ca AIRBUS să nu fi ştiut nimic despre asta, dar ce este cu acceptarea ei de către CE? Dumneavoastră, ca reprezentant al CE, acordaţi încredere unui şarlatan să conducă UE în 2020, unul pe care nu-l credem? Încă o dată, de ce aţi intervenit, ca reprezentant CE, împotriva sistemului nostru legal cât timp CE nu a concluzionat evaluarea impactului asupra mediului social şi politic naţional? Astăzi, când aşa numita Curte Constituţională mi-a declarat votul personal ca fiind nevalidat, şi asta este bazată pe cererea şi intervenţia dumneavoastră peste sistemul nostru legal pentru a seta o limită strictă a participării la referendumul de demitere a Preşedintelui Traian Băsescu, reclam aici şi prin intermediul acestei scrisori că interpunerea dumneavoastră cu şi împotriva sistemului nostru legal este responsabilă pentru pierderea personală în drepturile civile ca cetăţeni UE, în conformitate cu Tratatul UE, pentru mine şi pentru cele 7.5 milioane de cetăţeni şi locuitori ai României, iar CE trebuie să compenseze în totalitate şi să suporte toate pierderile mele şi pagubele colaterale datorate unei decizii coordonate care îmi periclitează statusul bunăstării mele de viitor!

    În conformitate cu Tratatul UE, votul meu sau orice alt vot în UE nu se pune problema să nu fie recunoscut, sau acest lucru s-a întâmplat doar pentru că au existat lucruri prestabilite făcute în aşa fel încât să treacă peste opţiunile mele de vot legale. În concordanţă cu Tratatul UE, ca reprezentant CE, dacă deciziile sau acţiunile dumneavoastră au un impact negativ la nivel social sau local, atunci CE şi dumneavoastră, în special, aveţi responsabilitatea deplină pentru pagubele create şi voi profita de toate drepturile mele legale cât timp Tratatul UE şi statutul meu ca cetăţean UE îmi permit acest lucru! Situaţii similare au avut loc datorită deciziilor şi restricţiilor CE impuse de cota în agricultură, care afectează fermierii (cetăţeni UE) în Spania, Portugalia, Franţa, Germania, Italia, Polonia sau Marea Britanie şi CE a plătit toate pagubele create cetăţenilor. Votul a fost democratic şi participarea la vot ar trebui să fie liberă şi dreptul meu de a vota are o suveranitate peste care nimeni nu trebuie să treacă şi nu poate să mi-l ia nimeni, în conformitate cu sistemul nostru legal pentru care am luptat în 1989! Dumneavoastră, ca reprezentant CE, prin acţiunile dumneavoastră, în mod direct şi indirect aţi împuternicit cu un veto peste votul meu legal, pentru că această curte, legal, nu este o curte dreaptă şi are membri politici de aceeaşi parte cu dumneavoastră şi cu Preşedintele Băsescu. Acest lucru se află în conflict de interese în conformitate cu regulile CE care se aplică pentru FP7 în evaluarea propunerilor, precum ştiţi! Câţiva dintre ei au înregistrări penale cu fraude intelectuale sau cooperare cu serviciile secrete pe timpul regimului comunist, bine cunoscute până să fie desemnaţi ca judecători! Din cauza faptului că i-aţi solicitat premierului să accepte condiţiile stricte de organizare a referendumului prin care se putea pune capăt cât mai rapid mandatului preşedintelui Traian Băsescu, ce, prin acţiunile sale, i-a înşelat pe cetăţenii propriei ţări, statul se află acum în pragul unui război civil pentru că dumneavoastră l-aţi crezut pe el în loc să credeţi 7.5 milioane de cetăţeni europeni şi realitatea din România. Încercaţi să mă înţelegeţi, el ne-a înşelat pe toţi spunând doar ce era necesar pentru a-şi atinge ţelurile.

    În concluzie, comportamentul şi intervenţia dumneavoastră, cu sau fără interese personale, dar în legătură cu un trişor profesionist susţinut de servicile secrete, implicat în comerţul off-shore, a avut un impact direct în drepturile mele legale ca cetăţean european, în conformitate cu Tratatul UE, continuând cu faptul că, deoarece este o decizie CE reprezentată de dumneavoastră, a fost urmată şi aplicată în totalitate de către Guvernul român, dar Curtea Constituţională de aici a folosit decizia împotriva legii cu scopul principal de a aplica un veto peste votul meu, care nu a fost contestat sau considerat ca fiind un vot valid, această acţiune este considerată un act de umilire socială împotriva identităţii noastre ca cetăţeni ai ţării noastre şi ca cetăţeni europeni şi acel vot a fost considerat de către noi, peste 7.5 milioane de cetăţeni europeni, ca fiind garanţia noastră pentru o schimbare în bine a viitorului nostru, un vot clar împotriva realităţii corupţiei şi fraudei făcute de către stat, deoarece activitatea mea profesională şi afacerea actuală au de suferit din cauza deciziei dumneavoastră asupra dezvoltării vieţii noastre, participării în FP7 şi Orizont 2020.

    Aşadar, în concordanţă cu tratatele europene, consider că toate pierderile mele personale începând cu această dată şi care vor continua pe viitor au fost generate de dumneavoastră, in calitate de reprezentant al Comisiei Europene şi, prin intermediul acestei scrisori, solicit Comisiei Europene să suporte toate pagubele, pierderile, costurile şi, de asemenea, să îmi asigure o pensie pe toată durata vieţii, pe care nu am fost capabil şi nu voi mai fi capabil să o recuperez, conserv sau îmbunătăţesc prin munca mea privată, activităţi de cercetare în compania mea actuală. Estimarea costurilor doar pentru pierderile din activităţile de afacere este de minimum 1.7 milioane de Euro, fără o estimare a proiectelor de cercetare continue ale FP7.

    Prin această scrisoare încurajez toţi cetăţenii, pe cât de mulţi posibil din cei 7.5 milioane de cetăţeni care trăiesc într-un stat membru al Uniunii Europene să recurgă la aceleaşi căi legale împotriva dumneavoastră, ca reprezentant al Comisiei Europene, pentru a recunoaşte în mod public şi pentru a vă asuma întreaga responsabilitate pentru intervenţia negativă în sistemul naţional de legi. Ȋn cazul în care decizia Comisiei Europene sau răspunsul dumneavoastră nu va fi în deplină concordanţă cu cerinţele mele, îmi rezerv dreptul de a apela la Curtea Europeană de Justiţie.””

  43. Pentru cel cu acuza de gargara politică….
    Dacă preferi gargara de tip Bivolaru -Macovei ești liber să-ți clătești gâlcile politice cu…. „licorile” lor 😉

  44. “Din păcate pentru Traian Băsescu, retorica agresivă pe care o folosește la adresa adversarilor politici se răzbună. În iulie, după vizita lui Victor Ponta la Bruxellles, pentru lista de întrebări cu 11 puncte, președintele susținea că sunt obligatorii declarațiile la final. ”Este un semnal înfiorător pentru România că nici preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, şi nici preşedintele Comisiei Europene, Jose Barroso, nu au ieşit într-o conferinţă de presă comună alături de premierul Victor Ponta”, spunea, în 12 iulie la TVR, Traian Băsescu, suspendat la acea vreme. “Dacă mă veţi vedea vreodată că merg la Bruxelles, dacă voi mai avea ocazia ca preşedinte, pentru întâlniri cu preşedintele Consiliului European şi cu preşedintele Comisiei Europene, şi veţi constata că nu a fost apoi o declaraţie comună, va trebui să înţelegeţi că s-a întâmplat ceva rău”, explica Băsescu, în iulie, la postul public de televiziune.

    Întâlnirea cu Barroso din 14 septembrie nu a fost urmată de declarații publice.”
    (Comentariu DCNews)

  45. Suedia despre uniunea bancara: Ideea supervizarii de catre o institutie in care nu avem niciun drept de vot, total inacceptabila !

  46. Ciudat cum acest domn Radu Humor nu isi cunoaste lungul nasului si scrie numai baliverne pe care el le numeste politica !!! De ce o fi comunist ? Intamplator ?

  47. @bucuresti22decembrie1989

    musiu, io stiu ca alde oligofrenu’ basescu ti-a varat in cap fraze tip, dar fa naibii si tu un minim efort sa-ti aerisesti neuronii. Ca put. Ramasitele tale neuronice.

  48. @Hanger

    Basescu nu a fost in Bucuresti pe 22 decembrie 1989, si nici tu. Lui Basescu nu i se auzeau pasii si nu i se vedea privirea la ceas pana in Marea Britanie. Basescu nu a fost numit daltonist de catre comunistii care au uzurpat brandul Domnului Paul Goma, si nici nu a fost nevoit sa plece la Istambul ca sa zica: dar deschideti Inalta Poarta, ca turcii comunisti ma inconjor, si nici nu i s-a spus in Politia Istambulului: de esti tu roman, intoarce-te acasa si la oaste mori !