Invitat la manifestarea literară de azi de la Mărășești, nu m-am putut duce. Tudor Cicu scrie pentru acest blog ce a fost acolo

9 min


Duminică, 13 noiembrie 2011. Scriam ieri că-mi cer scuze pentru ziua de azi – de ce? Fiindcă trebuia să fiu azi la Mărășești, la Festivalul de creație literară „Constantin Ghiniță”, ediția I și la Salonul literelor vrâncene, ediția a XI-a, și n-am fost. Am stat acasă, de patru ori m-am întins în pat azi (după ce m-am pus pe picioare la ora 13 abia), total ineficient, fără să am putere de concentrare, parcă mi s-a scurs energia în pământ. Andreea Brumaru, mereu drăguță, mi-a atras atenția la telefon că azi e ziua Sfântului Ioan Gură de Aur (arhiepiscopul Constantinopolului) și m-a felicitat de ziua… onomastică. Sunt 12 de sfinți Ioan în calendarul ortodox, am auzit, e imposibil să-l serbez pe altul decât pe Sfântul Ioan Botezătorul. Interesant, însă, Andreea Brumaru a nimerit: eu am de la Mănăstirea Putna un canon liber acceptat de a-l citi pe Sf. Ioan Gură de Aur (și i-am citit multe din cărțile ce i-au fost dedicate, cu explicații sau comentarii ale lui la adresa Bibliei, „omilii”, în principal) și de a căuta printre rânduri răspunsul la problemele mele de zi cu zi. Apropo. Anul acesta, la revederea părintelui Stareț Melchisedec, m-am plâns că n-am găsit răspunsul așteptat (la câte mi se întâmplă mie, care mă contrariază la culme; anul acesta am avut parte de un nou an ciudat) în cărțile semnate de Sfântul Ioan Gură de Aur, și s-a mirat. A dat din cap și m-a sfătuit să mă întorc la Epistolele din Noul Testament. Mă întorc la ziua de azi. S-a acumulat iar o oboseală morală la mine care mă alarmează. Sunt tot mai supărat pe mine însumi și organismul are reacții care mă dezavantajează… Fiindcă de ieri nu m-am simțit în apele mele, l-am rugat la telefon pe scriitorul Tudor Cicu din Buzău să scuze azi absența mea la Mărășești în fața organizatorului (Virgil Răileanu) și invitaților lui, scriitori, și să scrie povestea acestei manifestări pentru acest blog. Nesperat, am găsit înțelegere, public mai jos notele rapide ale lui Tudor Cicu de la Mărășești, de azi – unde s-a repetat solidaritatea scriitoricească într-un mod cu totul lăudabil. Să dea Dumnezeu să se perpetueze această stare de grație literară în provincie și scriitorii să se bucure unii de prezența altora, în toate ocaziile publice care se vor mai ivi, pe mine chiar mă impresionează buna credință în această lume literară închisă. Poate ați observat, promovez cu predilecție aici scriitori retrași, aflați în penumbra literaturii române, membri ai Uniunii Scriitorilor, ținând să atrag atenția asupra sensibilității lor și asupra complexității fenomenului literar de la noi, care nu poate fi redus numai la vedetele aflate pe toate gardurile…

*

Mărășești, salon literar

Astăzi, 13 noiembrie 2011, orele 10, la Casa de Cultură „Emanoil Petruţ” din Mărăşeşti, la manifestarea Festivalului Naţional de Creaţie Literară „Constantin Ghiniţă”, ediția I, au participat personalităţi culturale din întreaga ţară. În ordinea în care acestea au fost prezentate de comentatorul şi organizatorul Festivalului, Virgil Răileanu, îi redăm aici: Adrian Botez, Florin Nicu Iliescu, Gh. A. Neagu, Culiţă Ioan Uşurelu, Mircea Novac cu soţia Lidia, Ion Lupu, Petre Colăcel, Rodica Ghiniţă, Mariana Vârtosu, Elena Stroe Otavă, Ştefania Oproescu, Constanţa Cornilă, Marin Moscu, Marin Ifrim, Costel Pricop, Teo Cabel, Săndel Stamate, Sterian Vicol, Liviu Pendefunda, Ionel Necula, Virgil Panait, Petre Abeaboeru, Ioan Dumitru Denciu, Ion Zaharia, Cătălin Mocanu, Dorel Vidraşcu, Paul Spirescu, Georgică Pătrăşcan, Tudor Cicu, Constantin Marafet, Marian Ilie, Costea Matincă, Vasile Ghinea, Vasile Buruiană, Neculai Aurel (revista Clio), Vasile Tărâţeanu (Cernăuţi)… Au mai fost prezenţi: primarul oraşului Mărăşeşti, Vlase Constantin, consilieri municipali, directorul casei de cultură Pavel Dragu şi câteva grupuri de elevi. A fost scuzată întârzierea poetului Liviu Ioan Stoiciu şi a soţiei sale, care în câteva clipe urmau să sosească din Bucureşti. Notă: nu anunţasem încă scuzele poetului LIS de a nu fi prezent. Avea să o facă mai târziu Virgil Răileanu, inclusiv eu când mi-a venit rândul la prezentarea de carte. Într-un cuvânt: atmosferă de sărbătoare. Programul a început cu momentul evocator Constantin Ghiniţă (întemeietorul Salonului Literelor Vrâncene – aflat azi la a 11-a ediţie). A deschis festivalul, dedicat lui C. Ghiniţă, poetul şi publicistul Adrian Botez. Acesta a evocat (citind un amplu material) personalitatea poetului „care a militat pentru a aduce la Templul de Cultură al Mărăşeştiului oameni de mare personalitate în cultura română de pretutindeni” şi a zugrăvit amplu amintirea lui C. Ghiniţă „care-şi punea capul pe tavă pentru templul culturii şi rostul prieteniei”. Când te cheamă prietenul, te cheamă însuşi Hristos – a punctat poetul A. Botez. Aflăm din această evocare că poetul din Mărăşeşti, C. Ghiniţă, s-a născut la 10 noiembrie 1946 (descins din familia vestitului Aprod Purice) şi a fost cel mai reprezentativ poet religios-axiomatic din Vrancea. În încheiere A. Botez spune: „azi şi aici, cu continuitate, îi felicităm pe organizatorii ediţiei I a Festivalului C. Ghiniţă, pe care urbea cetăţii l-a onorat: pe când festivitatea lui C. Ghiniţă ca cetăţean de onoare post mortem?” Urmează la cuvânt, în ordine: Virgil Răileanu, citind un poem de C. Ghiniţă, apoi un grup de elevi recită poezii din acesta. Alt  grup de copii, de la şcoala generală 1 şi 2 (clasele III, IV şi V) recită din C. Ghiniţă primind aplauze meritate. Domnul primar Vlase Constantin ia cuvântul şi mulţumeşte participanţilor la prezenta ediţie a Festivalului de Creaţie Literară, după care transmite următorul mesaj: „dorim să se menţină şi să se păstreze mulţi, mulţi ani de-acum încolo astfel de manifestări de aleasă bucurie pentru oraşul nostru”. Face şi dumnealui o evocare a poetului (de fapt o amintire a sa cu poetul, pe când mai era în viaţă) şi anunţă sala că în 2012 îl are în programa culturală a primăriei pe C. Ghiniţă, pentru a-l declara cetăţean de onoare post-mortem. Gh. A. Neagu (Oglinda literară) anunţă că, în numărul prezent al revistei sale a postat câteva poeme din C. Ghiniţă şi ne citeşte unul dintre ele numit „Psalm” , adăugând: „Noi suntem acum la un templu al culturii în Mărăşeşti, mai rămâne să revenim la matca prieteniei, pentru că el, C. Ghiniţă, nu dorea ca între scriitori şi prieteni să fie zâzanie”. Şi continuă: „poate, poetul de acolo de unde a plecat se gândeşte cu un gând bun la toţi, văzându-i strâns uniţi acum”, iar „strada pe care a locuit poetul se numeşte V. Alecsandri, acum, dar într-o bună zi va trebui să-i poarte numele; ori să i se pună o placă memorială pe casa poetului”. Sterian Vicol (de la Galaţi), rememorează pe omul C. Ghiniţă  „poet visător dar şi bun organizator” şi continuă: dacă Liviu Ioan Stoiciu nu a venit până acum, el vine cu soţia lui de obicei, la rândul meu voi veni de azi înainte cu Săndel Stamate de la Galaţi, un proaspăt membru al USR. Mulţumeşte şi poetului Vasile Tărâţeanu, că a venit tocmai de la Cernăuţi, pentru a ne bucura de prezenţa sa. Ne citeşte „Balada pivnicerului din Vrancea”, scrisă în memoria poeților vrânceni C. Ghiniţă, Dumitru Pricop, Ion Panait… Georgică Pătrăşcan ne citeşte o poezie scrisă acum doi ani în memoria lui C. Ghiniţă: „Te-ngrop în mine sfântă poezie”. Dorel Vidraşcu  (de la Bucureşti), spune că „despre C. Ghiniţă nu se poate vorbi decât cu smerenie”, iar primul drum făcut la sosirea sa în Mărăşeşti a fost la cimitir, la mormântul poetului, apoi la casa poetului de pe V. Alecsandri. Urmează recitalul cântăreţei de muzică uşoară Otilia Cocoş. Au mai luat cuvântul, aducând alte şi alte evocări poetului C. Ghiniţă: Marin Moscu, Mariana Vârtosu, Liviu Pendefunda, Petre Colăcel, Paul Spirescu (care a găsit printre revistele on-line, publicată de Cezarina Adamescu, poezia „E atâta lacrimă” şi îl recită emoţionant, pentru că în poetul C. Ghiniţă „cuvântul chiar tăia lungi tranşee”). Tot Paul Spirescu ne mărturiseşte că tocmai a primit un e-mail de la poetul Gheorghe Istrate, cu un poem intitulat „Capacul”, dedicat lui C. Ghiniţă. A urmat la cuvânt (la fel de emoţionant): Virgil Panait, Constanţa Cornilă, Vasile Buruiană, Vasile Tărâţeanu (mărturisind că a venit de la Cernăuți aici, la Mărăşeşti, să respire acelaşi aer pe care l-a respirat poetul C. Ghiniţă cândva) şi ne citeşte un poem scris pe drum, dedicat amintirii poetului. Evocarea poetului se încheie cu: Vlase Constantin (primarul), Dan Grăjdeanu (de la Iaşi) şi Florin Nicu Iliescu. Se poate spune că toţi participanţii au trăit azi, timp de o oră, clipe poetice sub sceptrul creator al celui care a condus urbea vrânceană spre cheia socratică a frumosului. A urmat momentul lansării şi prezentărilor de carte. Gheorghe A. Neagu prezintă o plachetă de poezie scoasă recent în spaţiul focşănean, numită: „Din cele patru zări”, cu patru autoare tinere (eleve de liceu): Marina Raluca Baciu, Adelina Cristina Bălan, Raluca Dumitrache şi Alexandra Hergheliu. Adrian Botez îi prezintă pe Valerian Călin şi Elena Niculescu, doi poeţi tineri cuprinşi în volumul antologic „Între râmnice”. Petre Abeaboeru ne prezintă un material despre Mărăşeşti, anunţând că a găsit prin arhive noutăţi despre familia Ion Roată „neuitatul moş Roată din inima Vrancei”. Mocanu Cătălin îi prezintă cartea lui Adrian Botez, intitulată „Cazul Dacia – România de azi…”  În comentariul său, lectorul punctează faptul că această carte e un veritabil dialog cu cititorii, iar partea a doua conţine o înmănunchere de articole despre starea României contemporane. Dorel Vidraşcu ne prezintă cartea lui Ionel Necula (de la Tecuci): „Ultimul epistolier”, ce va încânta cititorii prin corespondenţa inedită a lui C. Noica, Iorgu Iordan, Octavian Paler, Pericle Martinescu ş.a. Urmează cartea lui Nicolae Aurel: „Copii în istorie”, iar Culiţă Ioan Uşurelu vorbeşte despre cartea lui Tudor Cicu: „Liviu Ioan Stoiciu – poezia şi subteranele ei”, făcând un tablou al cărţii tocmai primite prin poştă. „Această carte este un fel de roman, dacă nu o piesă de teatru, cu două personaje (autorul şi poetul) în care acestea evoluează în paralel, la distanţă de timp şi de spaţiu, dar personajele devin cunoscute cititorului ca în corul antic ce premergea piesei antice…” Marin Ifrim completează tabloul prezentat de Culiţă I. Uşurelu, arătând că această carte a izbucnit din câmpul energetic al unui îndrăgostit de poezie dar şi bun cunoscător al poeziei lui LIS, iar Tudor Cicu i-a dăruit cititorului „o carte spectacol.”(…) „Pe LIS îl suspectam încă demult că era un veritabil clasic în viaţă. Numai la Vrancea se pot face seisme literare”. În încheierea lansărilor de carte, Culiţă Ion Uşurelu prezintă numărul aniversar 75 al revistei „Salonul literar” şi cartea sa „Convorbiri esenţiale”. Virgil Răileanu ne prezintă încă două cărţi: „Vremuri zbuciumate” şi „Sub puterea destinului” de Ion Lupu, despre care încheie Dorel Vidraşcu scurta lor prezentare. După ora 13.30 se trece la ultimul moment înscris pe afiş: decernări de diplome. La masa festivă care urmează după cele patru ore de adevărat „salon literar”, încep discuţiile în particular, schimbul de cărţi şi reviste între scriitori, recitaluri de poezie şi muzică. Am primit cu această ocazie cărţi din partea lui Ion Lupu, Vasile Tărâţeanu, Costel Pricopie, Săndel Stamate, Emil Lungeanu, dar am şi dăruit 15 exemplare din cartea mea celor de faţă, inclusiv bibliotecii – 3 exemplare.

A consemnat pentru dvs. Tudor Cicu

PS. Public fotografii primite de la Tudor Cicu pe e-mail, realizate de soția lui la Mărășești, azi.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 Comments

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Singurul chip spre a ne îndrepta spre universul prin care ne rotim, cu: visul-gândul-şi-certitudinea, că suntem deţinătorii unui anumit adevăr al Timpului prezent, e să ne gospodărim sufleteşte de tot ceea ce nu ne priveşte. Cel ce a întrezărit Universul, alături de poet, se mai poate gândi la însemnătatea celui care l-a reprezentat pe Mântuitor. În această temniţă de piatră a gândului, am binecuvântat eu bezna şi zădărnicia celor care n-au înţeles, că, numai înlăuntrul altor vise, Dumnezeu, într-o sclipire de lumină, poate da Omului eliberarea din ceea ce, Claude Digeon, numea asta „o teribilă farsă”. Am construit o carte, peste acele ţinuturi de poezie, care poate însemna cât o patrie a Eliberării din prima zi a lumii, desprinsă dintr-o minune a ecuaţiilor celeste, şi întrebându-ne: „Mai este sufletul visării aplecat?” (Goethe). Durerea e prezentă, tânguirea acestor dezvăluiri, sortită a fi dusă cu noi toţi, în mormânt. „Totul depinde de-un cuvânt”, spunea poetul Tărăţeanu (la Mărăşeşti), dar, să nu-l spui e o crimă. Raskolnicov, nu crezuse că Dumnezeu era o soluţie, doar Sonia întrezărise în aceasta, singurul mod de a-şi apăra singurătatea, dar, şi a explica lumii, că, nevoia de a te ruga e singurul mod de a intra în contact cu Adevărul, e iluminarea homeriană de a ne arăta nouă, calea spre mântuire. Domniile voastre n-aţi fost niciodată sub cupola bisericii la sfânta spovedanie? Tălpile mele, au simţit lucrul acesta la ceremonia îngropării cenuşii lui Victor Frunză, la Râmnicu Sărat. „Pe tine, care nu te-ai născut, te caut”, spunea Whitman. Dar, pesemne curiozitatea diavolului, a fost mai puternică decât groaza noastră atunci şi n-am închis ochii. Cititorul, e cel care va spune în final, că gloria unui poet, depinde la urma urmelor, de interesul cu care generaţiile de după el, îi vor recepta criticului care l-a avut în vizor, înzestrarea rostirii.

  2. Unii pot spune multe, tacand atat de putin…
    Mi se pare de toata lauda inceputul de solidaritate literara ce se infiripeaza in provincie, care arata prin contrast fatza aproape hidoasa a celor schimonositi de chinurile pupincurismului specific dambovitean.
    Pana acum nu stiu sa fi indraznit cineva sa incerce (a) comenta ( mi-e dor de domnul Octav Mihaescu!) din inaltul acadeniei sau uniunii in registru pretzios acest inceput de individualizare colectiva a unor manifestari provinciale doar prin locul desfasurarii lor.
    Dar mai este timp (din pacate!) .