În căutarea unui obiect-cult care să atragă toate energiile mele negative

2 min


Luni, 22 februarie 2010. Am 60 de ani şi trei zile (opresc aici numărătoarea). Nu ies din casă. Ca în fiecare zi de luni, dau de mâncare celor două ţestoase şi ud plantele în apartament…

Trebuia să fiu azi, luni, aici, nu? Normal: să le dau să mănânce ţestoaselor, să ud plantele, să scriu aceste rânduri… Va trimit mai jos un film .pps (diaporamă), deschideţi-l – şi-o să vă lămuriţi.

Luni, 22 februarie 2010. Am 60 de ani şi trei zile (opresc aici numărătoarea). Nu ies din casă. Ca în fiecare zi de luni, dau de mâncare celor două ţestoase şi ud plantele în apartament. Ţestoasele au fost aduse de mici în apartament de fiul meu (după ce s-a plictisit să le mai ţină în camera lui, mi le-a dat mie în grijă; au bazinul lor cu filtru de apă electric şi pietre, în sufragerie; de câte ori au chef, ele părăsesc bazinul cu apă şi se plimbă în voie prin apartament, după care se întorc, le-am pus pante pe care urcă şi se aruncă în bazin, niciodată nu rătăcesc drumul), ele trăiesc 200 de ani? 200 de ani, nici nu pot să concep. Nu ştiu cum să aflu dacă ele văd până departe, că le-aş instala pe pervaz la fereastră, să vadă lumea afară (mă tem că le stresez, aşa că le las tot pe covor în bazinul lor)… Cum spun, le spăl bazinul săptămânal (cu apă de la robinet păstrată o săptămână în alt bazin) şi le dau mâncare găsită la magazine speciale. Plantele pe care le ud tot azi, lunea, săptămânal, cât trăiesc ele? Trandafirul japonez (arbust), de exemplu va trăi cât trăiesc eu? Am vreo reverberaţie dinspre ţestoase sau trandafirul japonez, dinspre Orientul îndepărtat sau dinspre cine ştie ce locuri din care provin? De ziua mea de naştere, fiul şi Doina Popa mi-au dăruit şi o ţestoasă sculptată în piatră preţioasă, drept mulţumire că am îngrijit până acum ţestoasele (e un fel de trofeu). Că de purtat noroc n-are cum să-mi poarte, eu sunt ghinionist din fire. Am pus ţestoasa de piatră verde cu dungi cafenii pe masa la care scriu, fără să vreau mă uit la ea. Acum nu mai pot să stau cu ochii în gol, fiindcă-mi atrage ea atenţia. Aştept să primesc data viitoare un trofeu, un obiect-cult şi pentru grija pe care o port plantelor din ghivecele mari şi mici (când se va mai încălzi vremea, voi scoate o parte din ele pe balcon), pe care le ud şi le curăţ de uscături săptămânal. Mereu am visat să am un obiect-cult care să atragă toate energiile mele negative, să fiu calm măcar în preajma lui, şi lipsit de griji.

Trebuia să fiu azi, luni, aici, nu? Normal: să le dau să mănânce ţestoaselor, să ud plantele, să scriu aceste rânduri… Va trimit mai jos un film .pps (diaporamă), deschideţi-l – şi-o să vă lămuriţi: Unde+doreste+Dumnezeu+sa+ma+aflu


One Comment

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.