Fac în continuare o comparație cu ce scriam și gândeam în anul 2000-al-apocalipsei anunțate și neîntâmplate. Programul Zilelor Eminescu, ediția iunie 2012

7 min


Miercuri, 13 iunie 2012. Încerc să mă distanțez iar de actualitate. Dacă s-a ivit ocazia, de ce să stau acasă? Deși nu e mare scofală, odată ce nu plec departe de mine însumi, oriunde m-aș tot duce. Rămân în același regim al nemulțumirii și al neîmplinirii. Fac o comparație cu cele scrise și… gândite în anul 2000-al-apocalipsei-anunțate (și neîntâmplate), dacă mai sunt valabile, amendând în anul actualei apocalipse anunțate pentru 2012, ce a evoluat sau involuat, sau cum a evoluat sau involuat, în bine sau în rău, atrăgând atenția asupra relativismului vieții literare de la noi. Voi face caz de Administratorii puterii literare (acesta era titlul), cum vedeam eu lucrurile acum 12 ani (în paranteză fac îndreptări din mers – e instructiv să constați cum trece lumea, să-ți mai tai din avânt):

Personalitatea (şi personalizarea) accentuată a unor poeţi optzecişti “din provincie”, directori de case de cultură, a reuşit să instituţionalizeze două manifestări literare credibile (să mă refer doar la ele, fiind exemple “emblematice”, în definitiv), în momentele lor de graţie:

1. Înainte de Revoluţie, Daniel Corbu la Târgu Neamţ, cu deja celebrele sale Colocvii de Poezie anuale de la Târgu Neamţ – care au pus bazele optzecismului ca “fenomen gregar”, la ele fiind invitaţi membri ai cenaclurilor bucureştene de Luni, Junimea sau Universitas, sau ai cenaclului revistei “Amfiteatru”, sau colaboratori ai revistelor ieşene “Dialog” şi “Opinia studenţească” sau ai cenaclului de la Muzeul Literaturii Române din Iaşi, sau din jurul revistelor “Echinox” (la Cluj) şi “Forum studenţesc” (la Timişoara), de la studenţi la profesori, sau poeţi optzecişti apăruţi în alte localităţi, în afara mediilor studenţeşti.

2. Imediat după Revoluţie, George Vulturescu la Satu Mare, cu noua sa revistă “particulară”, “Poesis” (iniţial, o curiozitate, luată ca un demers amatoristic, în virtutea inerţiei mentalităţilor noastre postcomuniste, apoi impusă de la sine prin profesionalism şi rigoare) şi cu întâlnirile anuale, din ultima săptămână a lunii septembrie, în cadrul “Zilelor revistei Poesis” (mai apoi, “Frontiera Poesis”), cu premii mai mult sau mai puţin complezente sau credibile. (Nota LIS-2012. O manifestare ieșită din comun, Zilele Eminescu, ediția din ianuarie, de ziua nașterii marelui poet, cu acordarea Premiilor Naționale de Poezie unor poeți pentru întreaga operă și pentru debut editorial, și ediția din iunie, de ziua morții lui Eminescu, cu concursul de poezie pentru debutanți, în manuscrise și în cărți intitulat „Porni Luceafărul”, însoțite de recitaluri, cum spun, manifestarea Zilele Eminescu s-a perpetuat pe mâna lui Gellu Dorian la Botoșani, devenit o instituție  – el conduce și revista de cultură Hyperion. Mai jos public programul ediției din acest an a Zilelor Eminescu ediția iunie)

Amândoi, şi Daniel Corbu şi George Vulturescu, “spirite independente”, au mers pe mâna lor – optzecişti împătimiţi de poezie, au servit (şi servesc pe mai departe, cu devotament) cauza optzecismului. George Vulturescu a reuşit să intre după Revoluţie în prima linie a optzeciştilor şi cu poezia sa. Daniel Corbu, deşi după Revoluţie a renunţat la Colocviile sale, a prezentat încă din iunie 1983 o lucrare de diplomă intitulată “Generaţia poetică ’80 în literatura română” (martori, N. Manolescu şi Al. Piru), oricând publicabilă, şi are în curs de definitivare o carte despre optzecişti (de peste 300 de pagini; Nota LIS-2012: a apărut între timp această carte a lui Daniel Corbu în mai multe variante-ediții, cu actualizări). Conform unei epistole evocatoare, de ultimă oră, primită de la Daniel Corbu, între 1984 şi 1989 au avut loc şase ediţii ale Colocviilor de poezie la Târgu Neamţ (“loc unde nu se-ntâmpla nimic”), trei zile pe an. După Revoluţie, Colocviile s-au mutat la Piatra Neamţ, la Inspectoratul pentru Cultură, o dată cu Daniel Corbu, angajat aici. E deja istorie. Îmi scrie Daniel Corbu: “Am adus cu mine colocviile, numindu-le Colocviile de poezie de la Neamţ, şi am fost organizatorul a încă patru ediţii, la care ai participat (am răsfoit pozele!): 1990 (invitat de onoare Ana Blandiana, cu recviem în ziua a doua pentru Aurel Dumitraşcu, la Borca), 1991, 1992 (acum am scos o antologie – Se apropia sfârşitul secolului – cu poeme a 40 de poeţi participanţi între 1984-1992) şi 1993, când am pregătit singur şi am editat un număr de 8 pagini Antiteze dedicate în întregime celor zece ediţii. Am spus atunci celor doi amici, consilieri de la Inspectoratul pentru Cultură, Aluigheorghe şi Livescu: acestor colocvii, program al meu, concepute ca întâlniri ale poeţilor tineri / noii generaţii şi ca mod de rezistenţă prin cultură, le pun capăt aici. Voi puteţi face alte programe! Şi au procedat aşa în toamna lui 1994: exact după acelaşi tipic, au organizat Colocviile de critică şi poezie de la Piatra Neamţ. Totul bine! Dar nu ediţia I, ci ediţia a XI-a”… După Revoluţie, Daniel Corbu a devenit patron de editură şi de revistă literară, pe nume “Panteon”… (Nota LIS-2012: Între timp au dispărut și Colocviile de critică și poezie de la Piatra Neamț, Daniel Corbu a dat faliment cu ”Panteon”, revista și editura, cu urmări nefaste, îndatorat până peste cap, condamnat penal și iertat-reabilitat prin președintele țării, Emil Constantinescu; Daniel Corbu a pornit de la zero la Iași, ajutat de colegii scriitori, cu o nouă familie, a fondat o altă revistă literară, Feed Back și soția lui a fondat Editura Princeps, a intrat în structura de conducere a Muzeului Literaturii Române, organizează manifestări literare, una dedicată lui Grigore Vieru, cu concurs literar, în stil academic, și alta, „Sărbătoarea poeziei”, care a luat locul Bună-vestirii poeziei. În privința lui George Vulturescu, el își continuă neîntrerupt până azi proiectul, are chiar două ediții al festivalului lui Poesis, din câte am auzit, și revista cu același nume apare trimestrial; curios, s-a supărat pe mine fiindcă a fost atacat la Comentarii, aici, pe blog, nu știu de ce băgător în seamă; să fie sănătos)

(Va urma)

Liviu Ioan Stoiciu

***

CONSILIUL JUDEŢEAN BOTOŞANI; CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE BOTOŞANI; MEMORIALUL IPOTEŞTI – CENTRUL NAŢIONAL DE STUDII „MIHAI EMINESCU” BOTOŞANI; FUNDAŢIA CULTURALĂ „HYPERION-CAIETE BOTOŞĂNENE” BOTOŞANI; în colaborare cu SOCIETATEA SCRIITORILOR BUCOVINENI; SOCIETATEA CULTURALĂ „RALUCA IURAŞCU” VORONA cu sprijinul Primăriei Municipiului Botoşani

O R G A N I Z E A Z Ă   Z I L E L E    E M I N E S C U – ediţia iunie 2012

PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR

14 iunie 2012:

Ora 12,30 – Reprezentanţa Botoşani a Uniunii Scriitorilor din România. Întîlnirea scriitorilor botoşăneni cu membrii Comitetului de conducere a Filialei Iaşi a U.S.R.

Ora 14,30 – Jurizarea lucrărilor sosite la Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene  „Porni Luceafărul…”, ediţia a XXXI-a.

Ora 17,30 – Recital poetic la Joldeşti-Vorona, cu participarea poeţilor invitaţi. – Pelerinaj la Mănăstirea Vorona.

15 iunie 2012:

Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”:

Ora 9,30 – Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril – Slujbă de pomenire.

Ora 10,00 – Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” Botoşani: Simpozionul „Mihai Eminescu – carte, civilizaţie”.

Ora 10, 30 – Biblioteca Naţională de Poezie, Amfiteatrul „Laurenţiu Ulici”: Deschiderea Zilelor Eminescu, ediţia iunie 2012. – Cuvinte ale gazdelor şi invitaţilor. – Decernarea Premiului pentru promovarea  operei eminesciene în străinătate. Laudaţio. Cuvîntul laureatului. – Prezentare cărţi: Cristian Livescu şi Mircea A. Diaconu. – Prezentarea cărţilor laureaţilor ediţiei precedente şi a antologiei editată de C.J.C.P.C.T. Botoşani. – Prezentarea editurilor şi revistelor literare care acordă premii în cadrul actualei ediţii „Porni Luceafărul…” – Decernarea premiilor „Porni Luceafărul…”, ediţia a XXXI-a. – Recitalul poeţilor laureaţi.

Ora 12,45 – Casa ţărănească de epocă: Cerdacul, meşteşug şi artă tradiţională. Prezintă  dr. Angela Paveliuc Olaru şi Marcel Lutic, etnograf, preşedintele Asociaţiei Meşteşugarilor Populari Moldova

Ora 13, 15 – Sala  de expoziţii„Horia Bernea”: – Vernisajul expoziţiei de pictură Poemele luminii de Elleny Pendefunda. Prezintă Cornelia Maria Savu şi Elena Cristina Popa. – Vizitarea muzeului „Mihai Eminescu”.

Ora 17,30 – Parcul „Mihai Eminescu” din Botoșani. Terasa Cofetăriei „Parc”: – Stand stradal de carte. Prezentări de cărţi şi reviste. Autografe. Dialoguri cu poeţii, editorii, redactorii de reviste. – Recitalurile revistei „Hyperion”. Participă poeţii invitaţi la actuala ediţie a „Zilelor Eminescu” şi Grupul Icarus Săveni.  – Decernarea premiilor „Hyperion”.

16 iunie 2012:

Ora 10,00 – Pelerinaj la Mănăstirea Putna.

Ora 13, 00 – Recital poetic.

Ora 17,00 – Închiderea manifestărilor.

Vor participa: Geo Vasile, Cassian Maria Spiridon, Lucian Vasiliu, Grigore Chiper, Daniel Corbu, Marius Chelaru, Liviu Apetroaie, Sterian Vicol, George Vulturescu, Ioan Radu Văcărescu, Silviu Guga, Dragoş Varga, Călin Vlasie, Nicolae Tzone, Dumitru Augustin Doman, Nicolae Oprea, Nicolae Coande, Paul Aretzu, Liviu Ioan Stoiciu, Doina Popa, Adrian Alui Gheorghe, Mircea A. Diaconu, Nicolae Sava, Ioan Groşan, Ioan Es. Pop, Cornelia Maria Savu, Andra Rotaru, Iulia Militaru, Constantin Iftimie, Andrei Doboş, Matei Hutopila, Radu Ianovi, Claudiu Komartin, Dan Coman, Adi Cristi, Valentin Talpalaru, Carmen Veronica Steiciuc, Alexandru Ovidiu Vintilă, Viorica Petrovici, Vasile Tudor, Paul Gorban, Dragoş Cojocaru, Cristian Livescu, Liviu Pendefunda, Gellu Dorian, Lucian Alecsa, Nicolae Corlat, Dumitru Necşanu, Vasile Iftime, Petruţ Pârvescu, Vlad Scutelnicu, Lucia Olaru Nenati, Dumitru Ţiganiuc, Emanoil Marcu, Constantin Bojescu, Cristina Prisăcaru-Şoptelea, Cezar Florescu, Mircea Oprea, Ciprian Manolache şi alţii.

PARTENERI MEDIA: www.botoşăneanul.ro, www.stiribotosani.ro, Radio Iaşi, Fundaţia Cultural Română – Revista „Cultura”, TELEM Botoşani, TVR Iaşi, www.EvenimenteinDirect.ro

PS. Public și fotografii primite pe e-mail de la GSM, sub titlul: Cursul scurt de comunicare prin imagine.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

13 Comments

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Eu nu doresc sa castig nici macar o iota sau cirta din ce o sa se intample, nu pentru aceasta am estimat ca ar putea sa se intample ceva, si oricum eu am facut referire la doctrina comunista, la foia ei normala de parcurs in raport cu alte doctrine si foile lor normale de parcurs. Mai mult imi doresc o mamaliguta cu branza dulce sau de burduf si smantana, cum am mancat eu o data la Manastirea Rarau, decat necazul pe care am estimat ca comunistii o sa il faca.

  2. Vroiam sa spun ca Dumnezeu din perspectiva mea vine mai mult ca sa il cunosc in mamaliguta aceea ( cu porumb din Statele Unite ale Americii, adus si cultivat in Romania ) cu branza dulce sau de burduf decat in belele pe care am estimat eu ca o sa trebuiasca sa le suport de la comunisti, ba in belele in general eu nu cred ca Dumnezeu vine ca sa il cunosti daca le faci pe acele belele, ca zice Dumnezeu ca belele trebuie sa vina dar va fi vai de acela prin care ele o sa vina. In viziunea mea, ca sa ma trag de sireturi cu Dumnezeu mananc si eu cel putin o mamaliguta cu branza dulce sau de burduf si smantana, ma imbrac bine, stau sub adaposturi favorabile, etc. ca sa aud si eu de la Dumnezeu: bravo ba! Cipriane, vino la Mine ca te cunosc de breaz, barem i-ai dat fratelui meu mai mic ceva de mancat, de imbracat, medicamente, etc., adica trupului tau insusi care este si fratele tau si fratele Meu, daca si altora nu ai mai putut da.

  3. Ah si cu apocalipsa asta, Domne nu stiu la ce se refera, ca eu zic ca apocalipsa, adica descoperirea cea mai buna este sa zica Dumnezeu cand mananci o mamaligura cu branza Fagaras si smantana, sa zica deci, bravo ba ca te cunosc de breaz, barem faci ceva din liturghia mea ( chiar daca porumbul nu era la Facere creat de Dumnezeu in Europa, ci el a fost sadit de Dumnezeu in America, si de acolo a fost adus si cultivat si in Romania ). Deci descoperiri de belele mai bine lipsa, ca zic si eu ca Seful in Gradina Ghetsimani ( care este in Valea lui Iosafat, adica tocmai acolo unde Dumnezeu va face Judecata Generala a lumii la Sfarsitul lumii ), sa treaca de la mine belele astea din foia de parcurs secularista si sa mearga pe capul alora care le fac sa descopere ei ce descopera treaba lor, cum isi astern asa o sa si doarma, dar sa nu fie voia mea, ci voia lui Dumnezeu Tatal, ca adica sa nu fac eu belele alea chiar daca le suport de la te miri ce intempestivi cu gandul la mamaliguta si nu cu gandul la belele alora, asta-i apocalipsa cred eu, adica descoperirea, si nici nu ma intereseaza care ar fi descoperirea alora de inginereaza belelele, ca eu cred ca belele trebuie sa vina, dar mai cred ca va fi vai de aceia prin care ele vor veni, si asta o cred de la stapanul, pentru ca belele sunt lipsa mamaligutei, dé áia stiu si eu, cand lipseste mamaliguta stiu ca inseamna ca fac astia belele, si vedeti !, chiar daca lipseste mamaliguta, cu gandul la ea, sau cu gandul ca sa imi amintesc ca am mancat, ei bine cu asta o sa ma hranesc, si nu cu gandul la belele alora.

  4. Ah !, am uitat sa spun ceva cu legatura la apocalipsa. Parintele Arsenie Boca ne-a avertizat, ca odinioara Isus Christos pe apostoli care sunt semnele celei de a doua veniri a lui Dumnezeu, deci Parintele Arsenie Boca ne-a avertizat la fel ca Sfantul Calinic ale carui moaste sunt la Manastirea Cernica ( el construia ca sa zic asa o bisericuta pentru sfantul Gheorghe si la 1848 cand a inceput apocalipsa liberala a intrerupt si nu mai vroia sa construiasca, dar au venit la el sfantul Gheorghe si Sfantul Ierarh Nicolae si l-au certat intrebandu-l de ce nu mai construieste acea bisericuta de unde sa manance si sfantul Gheorghe o mamaliguta cu branza si smantana Fagaras, si cand sfantul Calinic a incercat sa spuna ca a venit sfarsitul lumii cu belelele seculariste si nu mai poate, cei doi sfinti l-au mustrat zicandu-i ba! cum sa te prinza sfasitul lumii mancat si baut, adica impartasit, sau cu belele astea de care zici, ca ele nu acum vin ca sfarsit, ci in anul 7550 de la Facerea Lumii, an care cam cade anul acesta, 2012 anul Domnului ), deci Parintele Arsenie Boca ne-a avertizat ca semnul ca a venit apocalipsa si ca noi suntem cei de pe urma este ca cu belele lor ei vor voi sa ne confiste toata mamaliguta cu branza Fagaras, ca belele lor sa vina pe capul nostru si mamaliguta noastra sa mearga pe capul lor, dar zice Parintele Arsenie Boca ca Fiica Sionului, adica Maica Domnului, Fecioara Maria, nu ne va parasi, ca cica se va ruga in genunchi si pe coate pentru noi, semnificand adica cum ca si noi tot in genunchi si pe coate ne vom pune pentru o mamaliguta cu branza Fagaras si smantana.

  5. Am fost astazi in Constanta, si mi-am adus aminte de dorinta lui Mihai Eminescu privind moartea sa. Practic el a vizitat Constanta in timpul vietii lui, Dobrogea revenise la Tara dupa ce turcii au facut schimb si au dat rusilor Basarabia in schimbul Dobrogei, dar locul din poezia lui: „Mai am un singur dor”, scrisa in decembrie 1883, la sase ani dupa razboiul de Independenta, este undeva unde era sediul Episcopiei Tomisului din perioada imperiului roman ( unul dintre episcopii acestei episcopii, un scit, a participat la Sinodul I ecumenic de la Niceea, adica Izmir de astazi, adica locul de bastina al lui Pilat din Pont ), loc care acum este pe o faleza foarte aproape atat de actuala Catedrala Sfintii Apostoli Petru si Pavel cat si de Palatul Arhiepiscopal. Pe acel loc, pe vremea lui Eminescu erau intradevar copaci care formau o mica padurice. De ce Mihai Eminescu si-a exprimat aceasta dorinta ? Pentru ca el era imperialist bizantin, era un om religuios si nu secularist, si pentru ca credea in renasterea imperiului Bizantin in partea lui buna, ba mai mult credea si intr-un Sinod pan-crestin care sa refaca autoritatea celor 7 Sinoade Ecumenice in toata Biserica reunita, si pentru ca acel loc al vechii episcopii a Tomisului ii evoca profetic implinirea acestei dorinte pentru care a trait si pentru care vroia sa si moara, ca apoi tot in ea sa si Invie. Iata poezia „Mai am un singur dor”, care exprima cu o acuratete foarte mare locul descris si de mine:

    MAI AM UN SINGUR DOR

    Mai am un singur dor:
    În linistea serii
    Sa ma lasati sa mor
    La marginea marii;
    Sa-mi fie somnul lin
    Si codrul aproape,
    Pe-ntinsele ape
    Sa am un cer senin.
    Nu-mi trebuie flamuri,
    Nu voi sicriu bogat,
    Ci-mi împletiti un pat
    Din tinere ramuri.

    Si nime-n urma mea
    Nu-mi plânga la crestet,
    Doar toamna glas sa dea
    Frunzisului vested.
    Pe când cu zgomot cad
    Izvoarele-ntr-una,
    Alunece luna
    Prin vârfuri lungi de brad.
    Patrunza talanga
    Al serii rece vânt,
    Deasupra-mi teiul sfânt
    Sa-si scuture creanga.

    Cum n-oi mai fi pribeag
    De-atunci înainte,
    M-or troieni cu drag
    Aduceri aminte.
    Luceferi, ce rasar
    Din umbra de cetini,
    Fiindu-mi prieteni,
    O sa-mi zâmbeasca iar.
    Va geme de patemi
    Al marii aspru cânt…
    Ci eu voi fi pamânt
    În singuratate-mi.

    (1883, decembrie)

  6. Domnule Octavian Mihaescu, nu stiu daca mai cititi aici, dar doresc sa spun ca tare ma doare ca am avut dreptate in privinta prelatului Daniel Ciobotea. El probabil este levit, ca de aceea s-a aciuat pe langa Parintele Cleopa Ilie, si de aceea Parintele Cleopa Ilie4 s-a simtit responsabil ca sa il educe intr-un fel ca sa iasa pana la urma totul bine. Numai ca eu spun acum cu mana pe inima ca Parintele Cleopa Ilie a gresit, poate nu in dreptul lui, ci cu ce a facut pentru acest prelat. Dupa cum stiti v-am spus ca in octombrie 1988 mergand la primaria de sector care se afla in sudul Dealului Mitropoliei, la o cununia civila care mai apoi trebuia oficiata si religios la Biserica Silvestru unde era Parintele Constantin Galeriu ( am participat si la cununia religioasa cu pricina ), am aflat de la Parintele Arsenie Boca in imediata apropiere a Catedralei Patriarhale ca prelatul Ciobotea va apostazia Biserica. La ce se refera acest lucru ?, inafara de ceea ce stiam eu ca el fusese programat sa faca de regimul comunist din Stat si Biserica, cu scoala lui din sudul Germaniei, etc. O sa spun scurt. Astazi am deschis radioul la postul de radio al arhiepiscopiei Tomisului care retransmitea Trinitas, si colac peste pupaza agentii SRI de la Patriarhie vorbeau acuzator la adresa iudeilor, a tuturor iudeilor pomenind despre acea Sinagoga a Satanei ( in care iudeii care nu cred in Mashiah zic ca sunt iudei dar hulesc sau mint pentru ca de fapt sunt o Sinagoga a Satanei ) care a inventat erezia iudaizanta. Deci acum il apara pe Saul devenit Sfantul Paul care era in contra iudeilor crestini si a celorlalti crestini care ii urmau pe iudeii crestini ( ca de la ei vine mantuirea si conducerea ), ca apoi sa acuze si pe Sfantul Pavel de inventarea gnosticismului, pentru ca era din semintia lui Veniamin atrasa de filosofia greaca gnostica. Si de ce fac ei aceste lucruri mai inainte de Sfintii Apostoli Petru si Pavel, 29 iunie, pai am spus, ca sa existe acel om nou comunisti si legionar bazat pe sacrificarea celor doi apostoli. Iata catre ce apostazie va duce acest levit de prelat Daniel Ciobotea, cu o mentiune privind pe leviti, Fecioara Maria era ruda Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul datorita faptului ca tatal Anei, Matan era probabil un fel de frate al bunicului Elisabetei. Si este imposibil sa nu stiti ca unul dintre motivele pentru care prelatul Daniel Ciobotea s-a afiliat pe langa comunism si Sinagoga Luceafarului este ca el tinea in mod fatarnic legea lui Moise ( sarpe la drumul mare, vipera la poteca, care invenineaza glezna calului ca sa cada calaretul ) care interzicea casatoriile mixte intre persoane de sex diferit bineinteles dar provenind din triburi diferite, interzicea deci amestecul intre triburi, ori se pare ca si acest lucru pare o erezie pe care prelatul Daniel Ciobotea a imbratisat-o, cum a imbratisat-o si comunismul.

  7. Trebuie sa va mai spun Domnule Octavian Mihaescu ca erezia acesta din tineretea lui Daniel Ciobotea a fost imbratisata datorita aderentei la marxism a multor evrei, dar si a Patriarhului Justinian Marina, si in special datorita presiunilor Rabinului secularist Moses Rosen, care era un iudeu din Sinagoga Luceafarului cu iz de levit dintre aia care au rastignit pe Mantuitorul si care au zis ca sangele Lui asupra copiilor copiilor nostri. Mai mult, prelatul Daniel Ciobotea a fost trimis la scoala cu pricina, catolica pro-comunista din sudul Germaniei, de catre Patriarhul Justin Moisescu, un patriarh cu epoleti de general de securitate sub sutana, care practica si el aceeasi erezie sub inruirirea aceluiasi Moses Rosen.

  8. Si ca sa spun despre ce fel de erezie este vorba o sa pomenesc un pasaj din evangheliile sinoptice si un pasaj din cartile scrise de Moise. Mantuitorul i-a intrebat la un moment dat pe levitii de la Templu ca de la cine credeau ca este botezul Sfantului Ioan Botezatorul, de la Dumnezeu sau de la oameni. Nu mai povestesc restul, dar o spun pe sleau, pentru ca levitii, care ajunsesera mari stabi trebuiau sa recunoasca cum ca Sfantul Profet Ioan Botezatorul era de fapt un descendent direct din familia lui Moise, era ca sa zic asa din coapsele lui Moise, lucru pe care evreii il stiu si astazi cu totii, inafara de aia carora Yahve nu le-a dat decat un singur talant iar ei nu stiu propriu-zis cum sa il foloseasca si asteapta instructiuni de la mai marii lor. Apoi Moise vorbeste despre Mashiah ca va fi un profet ca el, si nu doar in idee iata, cum ar sustine unii, ci iata si in mod ereditar, adica prin cuvantul facut trup, si nu printr-o idee venita de aiurea si aciuata in mintea a te miri cui, ca omul sa ajunga acea idee si sa nu faca semnul lui Iona, adica sa nu tina cont de cum s-a facut in cazul lui ereditar cuvantul trup si sa respecte aceasta si nu sa devina un idiot cu idei imprumutate de te miri pe unde, ca sa ajunga ca acele idei.

  9. Văd că alde Tismăneanu și Patapievici se țin de cuvânt !
    Numai astfel se explică de ce comemorarea morții lui Mihai Eminescu trece atât de neobservată în media românească !
    Cu atât mai de apreciat efortul celor de la Botoșani de a organiza o manifestare de asemenea amploare dedicată Poetului Național !
    Felicitări tuturor care s-au simțit datori să amintească în vreun fel că nu-și uită rădăcinile.

    „Icoana stelei ce-a murit
    Încet pe cer se suie;
    Era pe când nu s-a zărit,
    Azi o vedem și nu e.”

  10. *
    *
    *
    „Într-o lume relativă ce-a făcut şi-a desfăcut
    Eminescu-i remuşcarea dorului de absolut.
    Dacă unu şi cu unu nu mai vor să facă doi
    Eminescu este chipul infinitului din noi.

    Fără el oricare lucru şi-ar uita cărarea sa,
    Fără el şi steaua noastră dintre stele ar cădea.
    Pe pământul vechii Dacii, când mai mare, când mai mic,
    Dacă n-ar fi Eminescu viaţa nu ne-ar fi nimic.

    El Moldovei îi e fiul şi Munteniei nepot,
    L-a-nfiat întreg Ardealul, Eminescu-i peste tot.
    Într-o lume relativă mai avem un nume sfânt
    Eminescu-i România tăinuită în cuvânt.”
    *
    *
    *
    „…………………………………..
    Mi-l furară, Doamne, adineauri
    Pe înaltul Domn cu tot cu lauri.
    Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
    Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
    Nu ştiam că doina mi-o furară
    Cu străvechea şi frumoasa Ţară – Eminescu
    ………………………………………………”
    *
    *
    *

  11. Terasine, acesta e un plagiat. Mai uită-te măcar o singură dată la diferenţa dintre autorul primului poem şi căcărezele tale din subsol. Nu vei face niciodată crustă la creieraş. Eşti un fel de popescu de pretutindeni. Halt!

  12. @terasin
    Sunt versuri pe care le cântau Doina și Aldea Teodorescu cu o dragoste și o senzație de disperare cum rar se întâlnesc la marii creatori .
    Și dacă nu i-ar fi ucis criminalii din umbră, unei asemenea pasiuni mistuitoare tot n-ar fi putut să supraviețuiască .
    Au iubit prea mult Romania, un păcat care în ziua de astăzi, dacă nu se pedepsește (încă!), măcar se încearcă a-l duce în derizoriu 🙄

  13. E simplu, Terasin e un provocator. Avem nevoie de cenepeul său. Îl vom găsi căci, cum de spune pe lumea asta, toate au o finalitate. Răbdare….