Marţi, 21 septembrie 2010. Azi mi-a fost iar ruşine că avem un preşedinte de ţară de doi bani, care nu mai are autoritate (deşi a impus un regim autoritar) şi nu mai e respectat nu numai de clasa politică, dar nici măcar de majoritatea populaţiei (cu o zi înainte s-a dat de gol că numai 11 la sută dintre români l-ar mai vota preşedinte de ţară pe Băsescu). M-am uitat azi jenat la Traian Băsescu la televizor, la cuvântarea lui de o oră din sala în care s-au reunit cele două Camere ale Parlamentului să-l asculte. Băsescu s-a autoinvitat aici, să vorbească despre „starea naţiunii”, acum exact un an a făcut la fel. Numai că anul acesta opoziţia parlamentară a refuzat să-l asculte (PNL nu a venit din start la Parlament, iar PSD a părăsit sala ostentativ). Băsescu a vorbit în faţa unei săli uriaşe a Parlamentului aproape goale, doar în faţa parlamentarilor PDL-UDMR-UNPR şi alte minorităţi… S-a ajuns foarte departe: Guvernul Boc-Băsescu e profund detestat de populaţie (nici 9 la sută dintre români nu mai cred în măsurile lui). E o situaţie inadmisibilă, din care nu se poate ieşi decât prin demisia onestă a lui Boc şi a lui Băsescu (în condiţiile în care nu mai au nici un fel de susţinere populară) – dar aşa ceva nu poate avea loc, Boc şi Băsescu se cred nemuritori în funcţii şi nesimţirea, iresponsabilitatea şi incompetenţa (dovedite prin falimentarea României din decembrie 2008 încoace, într-un ritm stupefiant) e dominantă la ei. Numai presiunea străzii ar mai putea să-i oblige să-şi dea demisia. Dar care stradă? În marea lor majoritate românii se tem de ziua de mâine, sunt legaţi de mâini şi de picioare, au obligaţii cotidiene, sunt datori la bănci, au copii de crescut, de plătit tot felul de hangarale, abia dacă mai au după ce să bea apă – şi vine iarna, cu ce-şi vor achita întreţinerea mărită? TVA-ul a crescut cu 5 procente şi la serviciile la zi elementare, nu numai la produsele alimentare!
Nu-mi vine să cred că România a ajuns la picioarele unui individ de gaşcă mediocru ca Traian Băsescu, care taie şi spânzură în fruntea ţării, că România depinde de hachiţele lui. Şi că în spatele lui (asemenea lui Ceauşescu) se ascund intelectuali fără coloană vertebrală, profitori ai regimului (ei se îmbogăţesc din bani publici numai fiindcă sărută partea dorsală a lui Băsescu), care pun la cale umilirea unui întreg popor (popor naiv, a crezut în minciunile electorale ale lui Băsescu şi acum regretă). E incredibil să aud şi azi că Băsescu şi ai lui fac reforme în România tăind lunar un sfert din salariile amărâte ale bugetarilor! Tăiere fără precedent în întreaga lume! Asta spune de fapt că numai la români clasa conducătoare e câinoasă! Fiindcă trebuie să fii nebun sau câine turbat să repeţi că asta e o reformă, să tai un sfert din salarii, lunar! Simt că nu mai am răbdare, şi-i înţeleg perfect pe liderii din opoziţia parlamentară, care declară că nu mai vor să-l asculte pe Băsescu şi să comenteze ce a spus, fiindcă nu merită, Băsescu e depăşit de realităţile României de azi. Băsescu se înrăieşte pe zi ce trece, pe fondul impopularităţii la care a ajuns. Să fiu în locul lui, nu m-aş mai expune public, a mai rămas numai să se pună mâna pe piatră… Trăim în plin paranormal, odată ce şi Băsescu susţine că nu vrea să-i asculte pe cei din opoziţie, deoarece ei sunt doar nişte demagogi şi că n-au soluţii. Mai mult, Băsescu a anunţat azi că în următorii… zece ani (deci nu numai la anul), orice majoritate parlamentară ar veni la putere ar lua aceleaşi măsuri de austeritate aberante! Aţi reţinut, zece ani! În acest caz România ar trebui părăsită şi lăsată să trăiască numai camarila lui Băsescu aşa cum doreşte în ţară. Îi invidiez încă o dată pe tinerii care au posibilitatea să plece pentru patru ani de aici înainte, cât mai are mandat acest jalnic preşedinte de ţară Băsescu (ales de serviciile secrete). România de azi n-are nici o legătură cu Occidentul, ci numai cu America de Sud, în care o suprastructură de bogaţi şi şmecheri care au pus mâna pe puterea politică au drept de viaţă şi de moarte asupra majorităţii sărace.
Îmi exprim încă o dată compasiunea faţă de poporul român, care are ghinionul să fie condus tot de politicieni de rea-credinţă. După 20 de ani de la Revoluţie! Popor pus să se sacrifice încă zece ani de aici înainte, după cum anunţă atoateştiutorul Băsescu, popor sărăcit programat de guvernanţi.
***
Cum să fac să vă distrag atenţia de la mizeria cotidiană, măcar pentru o clipă? N-am cum. Scriam alaltăieri aici că la recitalul de poezie din Noaptea Muzeelor am primit o carte cu autograf şi de la o necunoscută mie: Eliza Macadan. Amuzant, autograful e scris pentru… Ioan Es. Pop! Spun necunoscută, dar nu într-atât încât să nu vă pot da câteva date despre ea, deschizând Wikipedia: Eliza Macadan, născută în 1967 (în judeţul Bacău; iată o apropiere astrală: vă reamintesc, eu m-am născut şi am copilărit în regiunea Bacău), are patru cărţi publicate, debut editorial în 1994 (una din cărţi i-a apărut în Italia; se pare că poeta a trăit ani la rând în Italia şi nu numai, unde a primit premii literare, şi că, o dată reîntoarsă în ţară, vrea să recupereze „timpul pierdut”) şi e jurnalistă. 
Vă citez un poem din această elegantă carte (cu ilustraţii de Tudor Jebeleanu), intitulată „La nord de cuvânt” (Editura Tracus Arte, foto), fără cuprins, care poate fi considerată „un singur poem” (descoperi cuvinte precum ambasadă, diplomaţie sau „îţi recit / poezie armenească / lângă cartofi prăjiţi” – vor fi fiind date biografice?):
Îndărătnică
şi ploaia sfârşeşte dezastruos
în braţele mele
apocalipsa asta care nu vine
decât cu ţârâita
enervant dau nas în nas
cu moartea mea
şi-mi scapă printre degete
jigodia
la colţ se prostituează
surorile mele
pe câţiva bănuţi
abia de-şi pot plăti
căldura şi lumina
din siberia numită acasă
drăcoaica asta de apocalipsă
întârzie să apară
Eliza Macadan
PS. A apărut primul număr din noua serie a revistei Bucovina literară, sub conducerea prozatorului Constantin Arcu. Merită să-l citiţi (are colaboratori de primă mână şi conţinut memorabil), fie şi în format pdf, apelând la acest link (în interiorul căruia e alt link, pe care dacă daţi click şi aveţi răbdare, se va deschide Bucovină literară; în noua serie, revista apare la două luni, vă reamintesc, şi membrii redacţiei nu primesc salariu!): http://www.clementmedia.ro/2010/09/17/a-aparut-revista-“bucovina-literara”-–-anul-xxi-nr-8-9-234-235-august-septembrie-2010/
0 Comments