Sâmbătă, 18 februarie 2012. Protestatarii au fost și azi în Piața Universității din București (vă repet, îi puteți vedea după-amiaza și seara pe camera web pe Jurnalul.ro), a 36-a zi consecutivă. Îi deranjează teribil pe cei de la putere (guvernanți) sau pe cei ce-l simpatizează pe Băsescu acești protestatari, le desconsideră protestul. E greu de crezut, dar toți acești protestatari și-au recâștigat demnitatea, exprimându-și în public nemulțumirea față de cei ce ne conduc țara (ajunsă pe buza prăpastiei, cu cel mai scăzut nivel de trai din Uniunea Europeană), corupți, iresponsabili, de rea-credință, incompetenți. De fapt, e cel mai bun lucru ce li s-a întâmplat românilor de mulți ani, și-au amintit că au coloană vertebrală. I-am văzut și într-o fotografie la Cluj-Napoca, azi, pe Mediafax, intitulată: „Protest cu oameni de zăpadă în Piaţa Unirii din Cluj, care să-i înlocuiască pe cei ce nu pot participa”, știre – Protestatarii strigă “Jos Băsescu”, “Băsescu după Boc, demisia pe loc”, “Toată lumea ştie, ne conduce SIE”, “PDL în România, este furtul şi hoţia”, “Jos Guvernul securist, condus de un UTC-ist”… Din păcate, televiziunile îi ocolesc. Dar opoziția unită le susține protestul în Parlament, chiar dacă mizeria PDL a dat pe dinafară, asmuțind cu afișe populația împotriva grevei ei.

Continuă reportajele dramatice de pe teren, acum țăranii sinistrați de viscol se tem că vor ceda pereții și acoperișurile caselor îngropate în zăpadă, tremură la gândul că vremea se încălzește și vor avea parte de inundații, cantitățile uriașe de zăpadă rămânând pe loc. La o lună de la ninsorile și viscolele apocaliptice, tot mai sunt 18 județe afectate, cu tot felul de localități fără curent electric, fără aprovizionare, cu 67 de drumuri județene blocate și alte 21 parțial redate circulației, anunțate oficial.

***

Și gata. Azi s-a încheiat încă un an din viața mea. Întâmplarea a făcut că am răspuns ieri la întrebările unei eleve din ultimul an de liceu din Adjud (îndemnată de poetul Paul Spirescu, profesor de filozofie și diriginte aici, să participe la nu știu ce concurs), Alina Vasiliu, o redau de curiozitate:

Din fişa dumneavoastră biobibliografică, am aflat că sunteţi născut pe 19 februarie. Suntem în 17 februarie, deci vă pregătiţi de o nouă aniversare. Cum s-au desfăşurat aniversările dumneavoastră de până acum şi cum o vedeţi pe cea care se apropie ?

N-am trecut cu vederea ziua mea de naștere de când mă știu „matur”. Ea n-are atât importanță ca petrecere (mă rog, aniversare cu masă mai specială acasă), cât pentru faptul că din 19 februarie în fiecare an începe Anul literar LIS. E o chestiune strict personală, aceasta de a-mi începe anul literar pe 19 februarie, de scris și de citit. Pe 18 februarie 2012 închei Anul 61-LIS, trag niște concluzii pe un an. Din nefericire, n-am cu ce să mă laud, în Anul 61-LIS (19 februarie 2011-18 februarie 2012) nu m-am ales cu nimic „peren”, n-am scos nici o carte, în  schimb am continuat nebunia scrierii în fiecare zi a paginii de jurnal online (pe blogul www.liviuioanstoiciu.ro) și a actualizării cotidiene a unei publicații electronice: www.jurnaluldevrancea.ro (care înseamnă citire și selecție de știri, de articole și de documente în prostie; în plus, semnez săptămânal un articol politic la Opinii). În Anul 61-LIS am continuat să colaborez la reviste literare, cu versuri inedite, răspunsuri la anchetă, unde mi s-au cerut și pe care le-am putut onora, sau cu texte publicistice (unde am rubrici, la Contemporanul. Ideea Europeană, Argeș, Bucovina Literară, Viața Românească sau Pro Saeculum; anul trecut și-a încetat apariția la mijlocul anului o altă revistă la care am colaborat lunar cu eseuri – intitulată Sud). În particular, în Anul 61-LIS am scris versuri de sertar (m-am îndepărtat de proză și de teatru). Altfel, de ziua de naștere din acest an voi avea parte tot de o masă festivă acasă, pregătită de prozatoarea Doina Popa, la care va participa fiul, Laurențiu (la 36 de ani), cu iubita lui, Florentina. Voi fi ignorat sau voi primi felicitări drăguțe de la cei ce nu m-au uitat prin telefon, SMS sau e-mail (sau la comentarii pe blog).

*

Cam asta ar fi. Cum mai trece timpul: nu pot să cred că a trecut și al 61-lea an al meu (acordat mie, venit în vizită pe această planetă; ce experiment se face cu mine?). Ce naiba e timpul, de fapt?

Einstein a descoperit ca timpul nu este altceva decat o succesiune de evenimente care cauta o ordonare succesiva de cauze si efecte. Aceasta ordine reprezentata de timp este de fapt doar o tendinta de a da un sens “dezordinii” in care fenomenele din Univers coexista. In 1935 a gasit o confirmare a ideilor sale care i-a permis genialului magician al timpului sa-si continue studiile la o scara mai larga. Cercetarile sale asupra atomului tinteau de fapt si ele descoperirea acestei forte. Adevarata manifestare a celei de-a cincea forte nu tinea de natura unei forte fizice, ea fiind o forta superioara celorlalte forte, ceva ce le unifica si le dadea o coerenta. Ce e a cincea forță? Ea te poate face să călătorești în timp. Mereu am visat să fiu transbordat în timp, să se deschidă o fereastră și să ajung în trecut sau în viitor, să am parte de experiențe ieșite din comun. Naiv, am crezut că e de ajuns să mă concentrez la maximum „și să vreau”. N-am reușit să ajung nicăieri. Dar nu pot să uit exemplele budiștilor, care prin meditație reușesc să-și controleze organismul și să meargă dezbrăcați iarna, de exemplu și să nu le fie frig toată iarna, să urce prin zăpadă în pantalon scurt, cu o bluză de vară pe ei și în sandale, gerul neatingându-i deloc. Repet, la mijloc e meditația… E clar că eu n-am exercițiul meditației, să reușesc. Mie mi-ar fi de ajuns dacă aș scrie măcar ce-mi doresc, o carte care să fie picată din altă lume. Prostii. Și totuși. Ce e timpul? In cadrul Institutului pentru studii superioare din Princeton (localitate unde s-a stabilit in 1933), genialul fizician Albert Einstein a realizat numeroase studii asupra posibilitatii calatoriilor in timp. Studiind forma de manifestare a celor patru forte ale Universului (forta gravitationala, forta electromagnetica, forta nucleara tare si forta nucleara slaba), Einstein a dedus ca lipseste totusi ceva. Daca studia manifestarea lumii reale numai prin prisma acestor forte, Universul devenea static, lipsit de viata si de “neprevazut”, ceva asemanator unui mecanism determinabil in mod exact. Astfel, el a intuit ca lipseste “a cincea forta”, care ar trebui sa le uneasca pe toate. Aceasta teorie a unificarii a stat la baza cercetarilor sale ulterioare… Sigur, eu am ratat în această viață călătoria în timp. N-am fost în stare nici măcar să fac o călătorie în jurul acestei lumi și acestui timp, deși mi-am dorit dintotdeauna asta – și a tot trecut timpul, am ajuns la 62 de ani! Nu mă recunosc… In DEX, timpul este definit ca forma fundamentala de existenta a materiei in continua dezvoltare, exprimand succesiunea si simultaneitatea proceselor realitatii obiective sau ca durata, perioada, masurata in ore, zile etc., care corespunde desfasurarii unei actiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesiva de momente; interval rastimp, ragaz. Dar timpul este desigur un subiect mult mai complex decat poate sugera o scurta definitie. Oamenii de stiinta si filozofii s-au luptat sa desluseasca problema timpului in diferite moduri. Pentru unii este o iluzie; pentru altii este un proces liniar masurat de ceasuri, ce nu sunt altceva decat dispozitive dinamice sau matematice convenabile folosite de stiinta; totusi altii considera timpul ca fiind multi-dimensional. Fizicieni precum Minkovski si Dirac au studiat conceptul de “univers bloc” in care “timpul” este doar una din dimensiunile unui univers static cu patru dimensiuni, prin care constiinta noastra individuala se misca. Descoperirile fizicii cuantice, ale fizicii nucleare si ale relativitatii au determinat oamenii de stiinta sa conceapa universuri chiar mai stranii, in care timpul poate curge cu viteze diferite in locuri diferite si poate chiar, pentru anumite particule atomice cum ar fi tahionii, sa-si inverseze sensul de curgere. Cat de “consistent” este momentul prezent – o secunda, o milisecunda, o nanosecunda? Avem instrumente care pot in prezent masura trecerea timpului pana la o picosecunda, care este ca durata raportata la o secunda, cat o secunda comparata cu 30 de ani! Daca am continua sa supunem timpul la astfel de disecari teoretice vom fi desigur in pericolul de a reduce realitatea la nimic. De fapt exista motive temeinice pentru a crede ca, intr-un mod ciudat, atat trecutul, cat si viitorul au un anume fel de realitate; diferenta intre ele si prezent ar fi aceea ca prezentul este ceea ce percepem si traim acum, pe cand atat trecutul, cat si viitorul sunt de obicei nepercepute. Dar exista multe cazuri autentice de oameni care au premonitii (intrezariri ale viitorului) sau retromonitii (revelatii precise ale trecutului). Secundele celui în viață (aflat în treabă) vin din viitor?