Miercuri, 8 februarie 2012.  Pe la ora 18 am trecut azi prin Piața Universității din București, erau minus 15 grade și un vânt tăios, care te făcea să-ți pară orice chef, îți înghețau urechile neacoperite și mâinile fără mănuși fără să-ți dai seama, o dată ieșit de la metrou. Protestatarii erau în fața Teatrului Național, la „Km. 0”, în a 27-a zi consecutivă. Nu mai am cuvinte să-mi exprim admirația față de acești eroi ai străzii, n-am să înțeleg niciodată cum rezistă atâtea ore în aer liber. De data asta nu era aici în direct nici o televiziune. Se scanda continuu: ”Jos guvernul securist!”, „Jos Băsescu!”, „Anticipate!”, aveau difuzoare și microfon. „Nu vrem mărțișor cu un dictator!” – e uluitor, protestatarii nu cedează, dau de înțeles că vor sta până la 1 martie în stradă… Întors acasă, citeam că la Suceava, azi, la minus 17 grade, protestatarii strigau „Ați schimbat hoții cu proștii!”. Starea de spirit protestatară e aceeași, schimbarea Guvernului Boc n-a deschis supapa care să oprească manifestațiile în stradă. Bătaia de joc de azi, cu audierea în comisiile parlamentare a noilor miniștri, depășește orice imaginație, la zece din ele n-a fost cvorum (cvorum boicotat de cei din opoziția unită, din USL, intrați în grevă de protest). Se încalcă norme elementare ale democrației, Băsescu și PDL-UDMR-UNPR nu mai țin cont de nimic. Mâine se va da votul în plen acestui guvern de marionete, în absența USL. Vom avea un guvern nou fără legitimitate, toate partidele din coaliția guvernamentală fiind prăbușite în sondaje. Îmi pare rău, repet, că am apucat asemenea vremuri. Între timp a apărut în presă și cuvântarea „tovarășului Mihai Ungureanu” (azi premier, cum altfel) la Congresul UTC: „Pe deplin conştienţi de sarcinile ce ne revin din Hotărârile Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Român, din indicaţiile şi orientările secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din documentele supuse aprobării, Forumului tineretului, noi, elevii din judeţul Iaşi, ne angajăm că vom depune toate eforturile pentru a ne forma ca specialişti cu o înaltă pregătire politică şi profesională cu conştiinţă înaintată hotărâţi să muncească, cu entuziasm şi pasiune tinerească revoluţionară, cu responsabilitate pentru continuarea neabătută a drumului ascendent pe care România s-a înscris în perioada de o efervescenţă fără precedent inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român”. Chiar așa: Mihai Răzvan Ungureanu a fost format de regimul Ceaușescu, de PCR-Securitate ca specialist „cu o înaltă pregătire politică şi profesională cu conştiinţă înaintată”. E de ajuns să citiți fie și numai recomandările celor ce au scris ieri la Comentarii, aici, să înțelegeți asta. Trăim într-adevăr într-o Românie care nu mai este a noastră. E extraordinar apelul protestatarilor: „Ne vrem țara înapoi!”.

***

În altă ordine de idei. Mă tem că am fost nedrept, aici, condamnându-l (e adevărat, amical) pe poetul George Stanca pentru plagiat. Am aflat azi că a fost achitat definitiv (după cinci ani de hăituire – cercetare și procese), nefiind acuzat de nimic. I-am reproșat că nu a avut răbdare să reacționeze public, să explice exact cum stăteau atunci lucrurile. Mi-a spus că nici el nu știa cum stăteau, dar și-a asumat greșeala de a fi dat aprobarea de a apărea o traducere plagiată a Jurnalului lui Tolstoi. „Mi-am propus atunci să tac și să nu știu nimic, îi spuneam avocatei că nu vreau decât rezultatul final. Ca să-mi salvez liniștea și viața”. Știrea suna așa pe 17 mai 2010: Procurorii Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie l-au trimis in judecata pe Gheorghe Stanca, cunoscut in mediul literar sub pseudonimul Ghenadi Strungar, acuzat ca si-a insusit in mod ilicit o traducere mai veche a cartii “Jurnal”, scrise de Lev Tolstoi, publicata de cotidianul “Adevarul” sub titlul “Memorii”. Gheorghe Stanca va fi judecat de Tribunalul Bucuresti pentru savarsirea infractiunilor de insusire fara drept a calitatii de autor al unei opere. Potrivit Parchetului General, Gheorghe Stanca si-a insusit in mod ilicit o traducere anterioara din limba rusa in limba romana a operei “Jurnal”, scrise de autorul rus Lev Tolstoi, traducere efectuata de Janina Ianosi, prezentand aceasta traducere ca fiind propria sa opera de creatie intelectuala. Lucrarea intitulata “Memorii” a fost editata, tiparita si publicata de editura “Adevarul Holding”, sub pseudonimul Ghenadi Strungar. In cursul anchetei, procurorii au dispus efectuarea unei expertize comparative, pentru a se vedea daca in acest caz este vorba de un plagiat. Intemeiate pe elemente stiintifice, concluziile de specialitate au fost formulate in sensul ca traducerea realizata in lucrarea “Memorii” nu reprezinta o opera de creatie intelectuala originala, ci este un plagiat, o insusire ilicita a traducerii care se regaseste in lucrarea “Jurnal” a traducatoarei Janina Ianosi, diferentele constatate intre cele doua texte fiind minore si nesemnificative sub aspectul originalitatii creatiei, fara ca traducatorul Ghenadi Strungar sa amprenteze lucrarea cu nota sa personala. De asemenea, a fost relevata identitatea perfecta in ceea ce priveste atat structura lucrarii, cat si selectiile de texte care poarta asupra acelorasi ani, date calendaristice ale aceluiasi an si asupra acelorasi fragmente extrase din continutul intregului text. Se impune a fi mentionat faptul ca lucrarea originala apartinand autorului rus cuprinde 13 volume care insumeaza 8.000 de pagini, iar probabilitatea ca cei doi traducatori sa selecteze, in mod independent, aceleasi texte era aproape imposibila. Pe de alta parte, Editura Fundatiei Culturale “Ideea Europeana”, cea care a publicat in urma cu patru ani traducerea mai veche a Janinei Ianosi, sub titlul “Jurnalul”, a intentat trustului de presa Adevarul doua procese la Tribunalul Bucuresti, solicitand despagubiri morale (Ziare.com). La proces George Stanca s-a dezvinovățit că n-a știut nici o clipă pentru ce traducere a dat aprobarea, era redactor la Editura Adevărul și a semnat ce i s-a băgat sub nas (trimis pe computer acasă). Habar nu avea că era o traducere a Janinei Ianoși. El, George Stanca nu știe limba rusă. Directorul lui mai mare, Răzvan Cornățeanu (intrat în conflict cu patronul Dinu Patriciu), a pus la cale toată tărășenia, a furat traducerea Janinei Ianoși, a schimbat pe ici pe colo câte ceva (inclusiv titlul, din Jurnal devenind Memorii) și a semnat-o Ghenadi Strungar. George Stanca a redactat această traducere, fără să știe că e un plagiat. Culmea, în loc să tragă toate ponoasele Răzvan Cornățeanu (care avea să dispară cu milioane de euro, din câte aud, din averea lui Dinu Patriciu), le-a tras el George Stanca. Practic, i-au fost distruși cinci ani din viață. I-a fost compromisă cariera literară, acuzat fiind de plagiat. Instanța i-a dat dreptate, l-a achitat de orice vină. Norocul lui a fost că Janina Ianoși a acceptat să primească despăgubiri morale din partea Editurii Adevărul de 20.000 de euro în cont și să se închidă procesul. Nu pot decât să mă bucur că poetul și publicistul optzecist George Stanca a scăpat cu mințile întregi după această încercare a sorții. Anul trecut, întâlnindu-l stradă, când era dat cu capul de pereți, acuzat pe nedrept de plagiat, G. Stanca mi-a spus că s-a gândit și la sinucidere… Tristă viață literară avem.

PS. Vă invit să citiți, în format PDF revista literară de ținută Familia de la Oradea (apare din 1865; e pentru prima oară când o primesc pe e-mail; noua serie îl are redactor-șef pe poetul optzecist Ioan Moldovan), dați click pe – Familia nr 1_2012 (și iar click pe dreptunghiul apărut).