Luni, 6 februarie 2012. Azi ar fi putut fi o zi de reper: a căzut Guvernul Boc! Guvernul care a pus România la pământ din decembrie 2008, ajutat de Băsescu. Bucuria protestatarilor, care au cerut din 12-13 ianuarie 2012 în fiecare zi demisia Guvernului Boc. Doar că totul a fost o înșelătorie, în această seară am aflat marea minciună de la Băsescu, care nu vrea alegeri anticipate, ci doar o remaniere a guvernului (schimbarea câtorva miniștri), cu un nou premier, în persoana directorului unui serviciu secret! Nu pot să cred că sunt martor al unor asemenea vremuri. Trăim într-un stat nu numai polițienesc, atenție, ci și militarizat (serviciile secrete sunt militarizate) – și asta la cinci ani de la primirea în Uniunea Europeană. Acum inclusiv agenții acoperiți din presă vor fi reactivați. Mai e nevoie să subliniez că răul cel mare al României e Băsescu? În această seară Crin Antonescu (întors de la întâlnirea cu Băsescu, de la Palatul Cotroceni) a avut un discurs fulminant: „Băsescu continuă să trăiască în lumea sa, pentru lumea sa. Consultarea de azi a fost o formalitate. Băsescu îşi făcuse cărţile. Băsescu minte încă o dată, pe fond, toată populaţia, spunând că nu se pot face alegeri anticipate pentru că ar dura foarte mult. Nu este aşa. În Constituţie scrie clar că Parlamentul poate fi dizolvat în 60 de zile. Deci nu în cinci luni jumate.  Băsescu a respins voinţa populaţiei sub un pretext mincinos. Deşi a recunoscut că nemulţumirea populaţiei este foarte mare, Băsescu a acţionat ca şi cum aceiaşi oameni trebuie şi pot să conducă ţara. Vom vota împotriva guvernului pe care Băsescu, prin Mihai Răzvan Ungureanu, îl va propune. Nu vom participa la lucrările comisiilor şi la şedinţele parlamentare. Ungureanu nu are nicio legătură cu PNL. Este inacceptabil ca în România să avem un guvern condus de un şef de serviciu special. Pentru prima dată, după două decenii, Băsescu transmite un mesaj foarte clar. Nu mă interesează ce spuneţi voi. Fac cum vreau eu. Ungureanu are calităţi academice indiscutabile, dar este normal să intre în viaţa politică pe cale democratică. În momentul în care, sfidând strada, opinia publică, Traian Băsescu vine şi ia un şef de servicii secrete şi îl pune să conducă direct un guvern de marionete al majorităţii corupte, cumpărate, şantajate, vândute, e clar că războiul nostru, al celor care vrem o ţară democratică, cu Traian Băsescu şi clica lui, indiferent câte personaje aparent prestigioase ar cuprinde, e un război, din punct de vedere politic, pe viaţă şi pe moarte. Vom avea un premier peste un guvern de marionete, așadar. E dramatic, pur și simplu. Tot scandalul (cu opoziția protestatarilor din stradă și cu opoziția unită intrată în grevă de protest în Parlament) s-ar fi aplanat azi dacă Băsescu ar fi acceptat să numească un guvern de tehnocrați care să organizeze alegeri parlamentare anticipate – eventual, în iunie să aibă loc și alegerile locale și alegerile parlamentare, la două săptămâni distanță (sau alegerile parlamentare anticipate în luna mai și alegerile locale la timp, în iunie). Electoratul își spunea cuvântul și o luam de la capăt din iunie cu un nou guvern legitim și o majoritate parlamentară care respectă voința electoratului de azi… Ar fi fost o gură de aer luată și de Băsescu, căruia protestatarii îi cer în continuare, pe bună dreptate demisia. Nici nu mă gândesc la posibilitatea că s-ar fi rezolvat toate cererile protestatarilor dacă Băsescu și-ar fi dat azi demisia și am fi avut și alegeri prezidențiale anticipate. Practic, Băsescu crește gradul de instabilitate cu bună știință aducând în prim-plan un guvern remaniat. În condițiile în care opoziția unită (USL) nu va călca în Parlament și noul guvern va fi votat numai de coaliția de guvernare. E absurd ce se întâmplă. Această coaliție guvernamentală (PDL-UDMR-UNPR și celelalte minorități) nu mai are nici o legitimitate. E chiar o nebunie… Ce se întâmplă acum are legătură directă cu SUA, ele au dat OK-ul pentru noul premier venit de la vârful serviciilor secrete. S-a dat de gol că Mircea Geoană (dovedit a fi o canalie politică) a fost trimis pe 1 februarie de Băsescu să obțină acest OK. E incalificabil ce se întâmplă: cerem în continuare OK de la „licuriciul cel mare”, deși avem obligații față de Uniunea Europeană!

Cinismul lui Băsescu a devenit caraghios în această seară când a subliniat că din decembrie viza… demisia lui Emil Boc (toată lumea știe că lui Boc i s-a cerut demisia; a fost adică demis). O minciună. A subliniat asta să le dea cu tifla protestatarilor, care au ieșit în stradă din 12 ianuarie, nu din decembrie. A vrut să spună că lui nu-i pasă de doleanțele protestatarilor, că s-a gândit înaintea lor la demiterea lui Boc. S-a ajuns la paroxism. Băsescu tot speră că românii se vor lăsa prostiți de schimbarea premierului Boc și că PDL va fi reabilitat până la alegerile parlamentare din noiembrie 2012. Băsescu trăiește pentru a servi interesele PDL, devenit partid-stat (care a ocupat România), nu pentru a servi interesele generale… Altfel, sunt dezamăgit de oportunismul lui Mihai Răzvan Ungureanu (un intelectual de clasă, asemenea lui Teodor Baconschi; e o adevărată nenorocire, puterea îi face pe scriitori să-și piardă capul; dă-i unui scriitor cu pretenții academice, delicat, sensibil, orice funcție, cât de mică și descoperi cum se transformă într-un monstru, pervertit de privilegii), că s-a lăsat încălecat în asemenea hal de o nulitate morală (mă refer la Băsescu). Nu era de ajuns că avea cariera compromisă de conducerea unui serviciu secret (SIE), acum mai trebuia să devină și premier de paie. Se perpetuează același blestem la români de a nu avea noroc de conducători. Sigur, Băsescu mizează acum pe cele șase luni care se acordă de regulă unui premier să arate ce poate. Din păcate, lui M.R. Ungureanu (un intelectual de curte) nu-i vor fi acordate aceste șase luni, e deja detestat de toți, și de cei din coaliția guvernamentală. Nu m-aș mira să-și rupă gâtul chiar la votul din plenul Parlamentului (din care va lipsi opoziția unită). Pe tot ce pune mâna Băsescu, spurcă. Speranța rămâne în protestatarii din stradă. Citeam în această seară reacția liderului protestatarilor din Piața Universității (s-a ajuns în a 25-a zi consecutivă de protest), Claudiu Crăciun: „Noi continuăm. (Căderea Guvernului Boc) Este o victorie. O victorie intermediară, o schimbare necesară, dar nu suficientă. Principalul responsabil pentru politicile economice şi pentru derapajele antidemocratice este preşedintele Traian Băsescu. Pe dânsul îl vrem demis, vrem să-şi anunţe demisia sau să anunţe măcar data la care va demisiona”.

*

Mă bucur nespus să atrag atenția asupra textelor de atitudine semnate de scriitorul Vasile Gogea, o personalitate disidentă respectată. Sunt și scriitori de mare onoare! Vă invit să-l citiți:

Liviu,

iata ca, solidaritatile noastre sunt mult mai multe decit singulara, accidentala, pripita si regretabila neintelegere: 

http://vasilegogea.wordpress.com/2012/02/06/demisia-lui-emil-boc-o-victorie-a-la-pyrrhus-pentru-u-s-l/

http://vasilegogea.wordpress.com/2012/01/19/scrisoare-catre-brasoveni/

http://vasilegogea.wordpress.com/2012/01/21/o-prostie-dar-nu-a-lui-platon-ci-a-lui-liiceanu/ 

http://vasilegogea.wordpress.com/2012/01/26/ce-nu-poate-sau-nu-vrea-sa-inteleaga-presedintele-basescu-si-ai-lui/ 

http://vasilegogea.wordpress.com/2012/01/26/tua-maxima-culpa-vladimir-tismanenu/ 

Suntem prea putini pentru a ramine singuri!

Cu speranta,

Vasile Gogea

***

E impresionantă solidarizarea la Comentariile de ieri cu nefericirile poetului Ion Nicolescu.

Nicolae Coande îmi trimite pe e-mail un poem semnat de Ion Nicolescu, îi mulțumesc:

Rococo

de Ion Nicolescu

Rococo, ah, rococo. N-aţi văzut ceva maro?

N-aţi văzut o herghelie pe un petec de hârtie?

Erau anii mei fugari deghizaţi în armăsari,

În imagini încarnate, gânduri paricopitate. //

Doamne, numai peteci cu lumină, nicio zi –

Întunericul mi-ar spune unde-s pleoapele nebune,

Unde-mi sunt podoabele, orele, potcoavele

Furate de îngerii răi din valea plângerii? //

Ia-mi cu moarte viaţa, colorată hoaţa

Lasă-mi negativul, capului captivul.

Poate or să revină, caii fără vină

Să îmi pască doagele geniului, oloagele.

Din Buzău, îmi scrie pe e-mail poetul Teo Cabel (are cărți publicate, încă nu s-a impus):

Sâmbătă 04.02.2012 am fost cu Marin Ifrim la Ion Nicolescu. Când l-am văzut, o mână de om pe un pat de spital mi s-a strâns inima. Omul care îndatorase hârtia și istoria literaturii române cu versurile: „ţara noastră-i ţara noastră

dulce pajişte albastră

aripă sculptată-n dor

de lumina ochilor” , chiar  lovit de ”soartă” fusese recunoscut de două doamne  și așa a ajuns la spital. A doua zi, duminica, am fost singur, i-am cumpărat câte ceva, modest, dar m-am dus. Când m-a văzut i-a lucit ochii. „Te-am așteptat!” Am scos sticla cu ceai și i-am întins-o: „ M-ai salvat”, a spus. I-am dat să mănânce ce a vrut și apoi mi-a spus: „fa-mi un masaj!” L-am ridicat, am început sa caut precaut locurile de masat și am rămas uimit și întristat văzând că mă loveam numai de oase. „E bine?” am întrebat. „Da”, a răspuns .

„Traiasca Romania Traiasca Tricolorul

Traiasca – Alma Venus – Maria Sa Poporul”. Eu am crescut cu versurile acestea și le urlam de ne sălta sufletul de bucurie dar, nu m-am gândit niciodată că o sa ajung să îi alin durerile de spate autorului pe un pat de spital. ”Mare este Dumnezeu”, cum spune părintele Milea Mihail. În continuare îmi aduceam aminte de fragmente din poezii:

”Se repară curte veche

cu trufașele ei grote (…)

erau unşi cu mirodenii

fraţii mei autohtoni //

cărora europenii

le vorbeau de la balcon…”

Cât de actual este Ion Nicolescu…

Stefan Cabel (Teo)