Miercuri, 8 septembrie 2010. Am felicitat azi rude şi apropiaţi cu prenume de Maria, Marian, Marin, Marius. Naşterea Maicii Domnului este prima sarbatoare din anul bisericesc care incepe pe 1 septembrie. Ea este praznuita pe data de 8 septembrie. A fost fixata in a opta zi din anul bisericesc, pentru ca cifra opt simbolizeaza ziua vesniciei, viata fara de sfarsit. Datorita ei, Fiul cel Vesnic al lui Dumnezeu S-a intrupat, a biruit moartea si a daruit oamenilor viata vesnica in Imparatia Cerurilor. Cifra 8, pusă pe orizontală, e semnul infinitului… Maria înseamnă în ebraică „Doamnă” (sau din egipteană, „mri”, „a iubi”, în ebraică Miryam sau Maryam). Maica Domnului s-a născut din părinţi aflaţi la o vârstă înaintată. Altfel, Sfânta Fecioară Maria are in calendarul ortodox 9 zile de pomenire: 8 septembrie – Nasterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperamantul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea in biserica a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zamislirea Sfintei Fecioare de catre Sfanta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Asezarea vesmantului Nascatoarei de Dumnezeu in Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului si 31 august – Punerea in racla a braului Maicii Domnului. Azi, de Sfânta Marie Mică (în Moldova mea natală numai această zi a naşterii Maicii Domnului se sărbătoreşte) „am lăsat ochii de scriitor” în jos, m-am întors în timp şi m-am autocenzurat, ştergând din pagina de jurnal online publicată aici în ziua de 20 august textul care a întristat familia mea de origine, nefiind înţeles ca text dintr-o proză a mea, scris când aveam 20 de ani, cu 40 de ani în urmă… Nu mai insist, mă bucur că azi am avut puterea să înţeleg şi „partea cealaltă”, a cititorului care mă judecă (de regulă eu nu ţin seama de el, trebuie să am libertatea deplină să scriu ce cred de cuviinţă, nu cenzurat de el; cel mai adesea cititorul e nedrept cu mine). Tot azi am primit un avertisment alarmant de la vizionarul Octavian Mihăescu din Germania. Slab de înger cum sunt, nu-l înţeleg. Îl transcriu ca atare, poate mă luminează cineva: ce poate fi Canonul, de care pomeneşte? De regulă, canonul bisericesc înseamnă o pedeapsă, pe care o ispăşeşti pentru a ţi se ierta păcatele. Ce canon trebuie Biserica Ortodoxă Română (BOR) să ispăşească? Execuţia lui Ceauşescu de Crăciun? Faptul că Diavolul (ascuns în pielea securiştilor care după Revoluţie au preluat în totalitate România) conduce România şi că BOR a pactizat cu această conducere postcomunistă? Scrie ieri, aici, la Comentarii Octavian Mihăescu:

Am anuntat  o urgenta, partial o voi zice:
Daca românii nu isi revin in fire la urgenta, in 5 ani, România dispare de pe Harta Lumii!
Din toata România de azi  nu va ramâne decât un singur milion români in toata lumea! In mai putin de 5 ani asa va fi daca români nu-si fac canonul! Canon ce mi-a fost mie incredintat da românilor si obliga sa asculte, cine nu va voi… sa nu voiasca, este dificil sa zic asa ceva sub identitate reala… ROmânia trebuie face CANONUL la urgenta, BOR se opune, BOR este dusmanul Ro la ora actuala!, Atât spun!
Daca BOR va asculta, extraterestrii nu vor avea absolut nici o putere in ROmânia!,
Ma opresc, aici!

BOR poate salva România, BOR trebuie face Canonul Urgent! Când spun Urgent, gândesc cca 6-12 luni zile, ba nici atât nu a mai ramas! BOR ingroapa România daca nu-si face Canonul!
Ce auziti de la Tanacu incaoce au fost avertismente vizibile, azi va spune fatis Dumnezeu! NU, voi nu veti asculta, cu nici un chip nu vreti asculta… va duceti unde v-ati asezat, adica la dracu!

Scuip de sperietură şi de deochi: mai avem un an până începe represiunea „extratereştrilor”? Pentru Octavian Mihăescu „extratereştri”, dacă am înţeles bine din ceea ce a mai scris aici, sunt demonii, îngerii pedepsitori, heruvimii care răspund de soarta noastră, direct. Într-un an-doi vin şi aşa sfârşitul timpului şi furtuna solară devastatoare care ne omoară curentul electric (şi civilizaţia, greu pusă la punct), apocalipsa va fi valabilă nu numai pentru români. Pentru ce să ne pregătim?

*

Când scriu aici, în paralel, pierd vremea cu ascultarea lui Traian Băsescu pe TVR 1 (ediţie specială începută de la ora 21; şi el şi cea care-l intervievează, Rodica Culcer, au fost acuzaţi că au fost agenţi ai Securităţii; în revista Observator cultural din ultimele săptămâni şi Marius Oprea demonstrează cum poate asta). Sub nici o formă nu acceptă o schimbare radicală la nivel de guvernare a ţării: deşi se plânge continuu de „problema deficitelor” (anul viitor România are de împrumutat aproape 6 miliarde de euro să acopere numai deficitele, nici pomeneală să cheltuiască vreun euro pentru dezvoltare), consideră specialiştii PSD şi PNL incapabili să preia „greutăţile actuale”. În continuare ţine în braţe incompetenţii din PDL. Mărturisesc încă o dată că, o dată anunţat anul 2011 mai rău decât acesta prin care trecem, dacă aş putea, aş părăsi România. E clar, Băsescu personal e cel care poate face ca România să dispară de pe harta lumii! Canonul care trebuie făcut de BOR e legat de Băsescu? El e cel rău? Ce nenorocire pentru România, Băsescu e ales preşedinte de ţară până în 2014, exact anii de graţie acordaţi de vizionarul Octavian Mihăescu care, vă reamintesc, atrăgea aici, la Comentarii, atenţia, pe 3 septembrie, că are un mesaj urgent de transmis, deoarece a ieşit „afară din spaţiu” şi i-a văzut pe „extratereştri şi tot alaiul”. Să fie mesajul transcris azi mai sus?

*

Mai departe, din rememorarea „Experienţei unei iniţieri”: am rămas pe 26 iulie 2006 la Telecabina de la Peştera (care face legătura cu Buşteniul, pe cealaltă parte a Munţilor Bucegi), unde am aşteptat să treacă noua rafală de ploaie torenţială – episodul 17 (continuând ce am scris ieri).

Ne întoarcem din drum (o dată ratând drumul urcării cu telecabina la Babele, de unde ar fi trebuit să mergem la Cabana Piatra Arsă şi de acolo să fi venit înapoi, la Peşteră pe jos), urcăm la Hotelul Peştera: unde, în spatele lui, găsim poteca spre Cabana Piatra Arsă, dar e prea târziu să ne mai aventurăm la drum, e ora 18.30. Nu ne grăbeşte nimeni, nu avem nici o grijă, de ce să nu ne supraîncărcăm sufletul cu priveliştile zonei dumnezeieşti în care ne aflăm, cu o pădure de brazi protejată şi cu cele două izvoare (unul tulbure, altul limpede) ale Ialomiţei. De ce să nu ne umplem plămânii cu aer curat, cu exerciţii reglate (numărate) de inspiraţie şi expiraţie? Venim împăcaţi iar spre hotelul nostru fără nume… În spaţiul vechiului schit se construieşte o nouă biserică (e gata arhondaricul mănăstirii, care sfidează prin opulenţă), e şantier. Biserica veche a schitului e închisă. Coborâm la „cascade” (acolo unde e îndiguită şi e acumulată apa unuia dintre izvoarele Ialomiţei pentru un generator hidroelectric şi un depozit de apă curentă pentru călugări; de aici o poţi lua spre Peşteră sau spre Grotă), e o fascinaţie a amestecului câştigurilor civilizaţiei cu sălbăticia. Întârziem admirând „natura”… Dincolo de Cabana Padina, pe marginea Ialomiţei, în poiană (pe alocuri e mlaştină) sunt zeci de corturi şi maşini ale turiştilor care stau şi cu lunile aici, îndeosebi bucureşteni pensionari (e interesant, peste munte e altă zonă preferată de asemenea turişti care stau toată vara în cort, pe Valea Cerbului, celebră), deşi dorm cu frica în sân că sunt atacaţi de urşi flămânzi noaptea. De altfel, obsesia înmulţirii urşilor (care nu pot fi vânaţi) a devenit o problemă pentru cei singuratici, care merg pe traseele marcate, urşii nu mai evită aceste trasee montane, nu se mai tem de nimic. (Voi reveni)