Comentarii la: O nouă revistă literară de lux, la Satu Mare: Poesis Internaţional. Eu, în tinereţe, aflat într-o curbură a spaţiului

De către: Geo Galetaru

Geo Galetaru — Wed, 02 Feb 2011 14:25:43 +0000

Care este modalitatea de procurare a revistei(eventual, si a unor numere mai vechi)? In Timisoara nu este de gasit, nici in librarii, nici la chioscuri.

De către: boris marian

boris marian — Tue, 01 Feb 2011 08:04:22 +0000

Focul -o experiență

Pisica fuge de frică, omul fuge de foame, poetul este ca Budha – nu fuge.

O groapă cu oglinzi am văzut în copilărie, căzusem și eram plin de sânge. Oglinzile m-au salvat.

În Bibliotheca o bufniță își face veacul. De sute de ani nu a mai intrat nimeni. Brusc, s-a auzit foșnetul unei rochii. Un miros de ghiocei a năvălit în încăpere, pe brațul meu se odihnea sânul unei fecioare.

La capătul puterilor, valul ajunge la țărm, se sparge și pornește din nou lupta. Învață.

Să nu uităm că strămoșul nostru comun este haosul, că muma noastră este bezna. La unii se mai vede și azi.

Speranța se poate ascunde în cutia unei viori, în gâtul unei trompete, în buzunarul rupt al unui vagabond, niciodată în curtea unei măreț castel.

Uneori umbrele scriu versuri sau desenează monștri.

Numără-te, strigă comandantul plutonului de execuție. Te trezești, ce pluton, ce execuție, sună telefonul.

Un vulcan nu așteaptă nici jertfe, nici hrană, el se dăruie, dar ce prăpăd.

După ce au plecat hoții m-am simțit mai bogat, eram liber.

Niciodată focul nu va avea intensitatea durerii sau a iubirii, este foc și atât.

Boris Marian

De către: Liviu Ioan Stoiciu

Liviu Ioan Stoiciu — Sat, 29 Jan 2011 13:24:21 +0000

Frumos poem, groaznic final ne aşteaptă… Nu va mai rămânea nici muzeul. Vă salut cu drag şi din acest loc.

De către: boris marian

boris marian — Sat, 29 Jan 2011 05:25:51 +0000

Muzeu

Am stat pe malul Babilonului,
Am atârnat harpele pe salcii,
Ne-a însoțit Ochiul Celui Bun,
Am fost stăpânii viselor noastre,
Ne-am bucurat de sărbătorile noatre,
Nimeni nu poate făptuii binele,
Fără a făptui și păcatul.
Și mai departe?
Cărțile au fost arse.
Oamenii au fost arși.
A rănas o colecție
De ghete pentru copii.
Muzeu.

Boris Marian

De către: Luther Kilver

Luther Kilver — Mon, 06 Dec 2010 02:54:49 +0000

I’d be inclined to bury the hatchet with you one this subject. Which is not something I usually do! I really like reading a post that will make people think. Also, thanks for allowing me to comment!

De către: Ignacio Sperka

Ignacio Sperka — Thu, 02 Dec 2010 10:06:40 +0000

pronounced account you compass

De către: Tudor Cicu

Tudor Cicu — Sat, 31 Jul 2010 13:24:27 +0000

Ochii nu văd întâi sufletul… dar parcă poţi să ştii până unde poate pătrunde imaginaţia poetului în sufletele fetelor aterizate la ţară? Dar vorba Ninei Mihailovna Zarecinaia din „Pescăruşul”, de Cehov: Iată un „…subiect pentru o povestire scurtă”… Mă întreb care o fi rolul lui Konstantin Gavrilovici Treplev, aici!… Cum care Treplev? Cel care i se destăinuia cu tristeţe Ninei: „Dumneavostră v-aţi găsit calea, ştiţi unde vreţi să ajungeţi, iar eu tot rătăcesc în haosul visurilor şi imaginilor…” … acel Treplev care îşi trage un glonţ în inimă la final, de fiecare dată când se joacă piesa. Şi nimeni nu s-a întrebat până atunci: ce gândea el în pauzele dintre acte… şi ce rol ocupăm noi spectatorii săi, în sufletul său, când el simţea nevoia unei mărturisiri? Trebuie să fii lipsit însă de imaginaţie ca să crezi că iubirea, moartea se repetă peste tot la fel. Suntem ca într-un labirint. Dacă-mi pun mie însumi întrebările, văd eu oare mai bine înapoi, în urmă? Şi oare, şi-a răspuns Mihail Şolohov, după ce Axinia şi-a dat sufletul în braţele lui Grigori Melehov, ce va rămâne în sufletul cititorului după asta? „O putere necunoscută îl izbi parcă în piept, şi el se dădu îndărăt, căzu pe spate, dar sări imediat îndată în picioare speriat, şi căzu din nou…” Noi cititorii săi, oare de câte ori n-am căzut pe spate cu suflete cu tot, când glonţul ucigaş i-a străpuns pieptul Axiniei, după ce am citit acele pagini? Cine să mai răspundă! Parcă Freud spunea (?), că memoria nu e decât un tărâm de „ruine psihologice” (o adunătură de amintiri). Dar din aceste amintiri îşi croiesc scriitorii subiectele cărţilor lor. Cu siguranţă, LIS va da un altfel de final povestirii sale – nu suntem pe teritoriul lui Cehov sau Mihail Şolohov – dar relatarea lui LIS are ceva din povestirea lui J.L.Borges: „Ulrica”. Javier Otalora a întâlnit-o pe Ulrica, pe drumul de la muzeu la hotel. Cronica a cuprins doar o noapte şi o dimineaţă, dar totul s-a petrecut ca în vis (şi ţineţi minte, Javier nu visa niciodată) „Ai auzit lupul? În Anglia nu mai sunt lupi. Grăbeşte-te” – îi strigase Ulrica la hotel, din capătul treptelor, lui Javier cel nedecis să urce pentru prima şi ultima oară în camera muribundei fete. Dacă suntem curioşi cum se va termina cronica lui LIS ? Nu mai suntem – după toate aceste trimiteri la personaje din cărţile altora, dar presimt că LIS va încheia nostalgic… la urma urmei nu e rolul meu să pun mâna pe acest fluture coborât din autobuzul spre Corbiţa şi să iau de pe acum pulberea acestuia de pe aripi. Dacă le iei pulberea, fluturii mor. Ar fi păcat! „Între o femeie frumoasă şi un vers frumos, eu aleg versul” spunea în Jurnalul său (23 iunie 1977) Arthur Porumboiu, poetul buzoian stabilit definitiv la Constanţa (căruia îi urez sănătate după recenta operaţie la cei peste 75 de ani). Aşadar: „Ea, cantoniereasă/sperioasă, acum o lua la/ sănătoasa…El: stai, nimfă, sunt/ Apollo, ce naiba…alo, Dafne, domnişoară… Ea: nu, vai de mine,/ cum… păcatele mele, eu (şi era roşie la faţă… aici,/ tata observa în treacăt că ea,/ cantoniereasa, dacă fugea, însemna că era dată în/ streche) şi fugea… şi/ fugea…”

De către: Pariuri Sportive

Pariuri Sportive — Sat, 31 Jul 2010 10:51:16 +0000

Macar daca se desfiinteaza institutile culturale , ne raman revistele literale.

De către: george pop

george pop — Fri, 30 Jul 2010 20:10:08 +0000

Aceasta
revista Poesis International nu e decit o forma de estorcare de bani ai Primariei Satu Mare in frunte cu Dumitru Pacurariu,un ins mediocru ,un fel de Dan Diaconescu local .Ar fi bine sa nu ii mai laudati pe acesti domni!