Duminică, 25 iulie 2010. O zi cu o rezonanţă specială, de reper la nivel personal – e ziua de naştere a fiului, Laurenţiu-Ion. Azi a împlinit 35 de ani şi e plecat la Snagov cu prietenii lui (fiecare însoţit de iubita lui; opt) la un grătar „să se distreze”, habar n-am unde exact, dacă au un acoperiş deasupra capului, fiindcă imediat ce au urcat în maşinile lor, în Bucureşti a început să plouă mărunt (o oră). I-am urat să nu aibă parte de ţânţari (cum am avut eu, când am fost, nu mai ştiu în ce an, parte; ţânţarii mă vânau efectiv; de atunci n-am mai călcat în pădurile Snagovului, nici la plajă; am traversat o dată lacul cu barca la Mănăstirea Snagov, de pe insulă, şi n-am mai avut cu ce să mă întorc, barcagii ţigani fugind din cauza unei ploi violente; până la urmă m-am întors cu barca unui călugăr de la mănăstire, pe care l-am plătit dublu). Laurenţiu s-a născut la ora 20.20 (sau la 20.40, nu mai ţin minte exact, de aceea lăsăm media valabilă, ora 20.30), la maternitatea din Focşani. Cu două luni înainte, mă căsătorisem cu mama lui, Doina Popa, la Focşani, dar nunta (modestă) am făcut-o la casa părinţilor mei, la Adjud. Naşterea fiului, aşa cum am mai subliniat aici, a însemnat îngroparea perioadei mele de şapte ani de boemă literară. Eram un vagabond când s-a născut Laurenţiu (în fotografie împreună cu mama lui, anul acesta), fără loc de muncă, fără căpătâi (după căsătorie, am locuit în apartamentul de trei camere al părinţilor Doinei, apartament în care mai locuia un frate bolnav al Doinei, alături de părinţi), fără speranţa că o să rezist. Am lucrat zilier o perioadă (la fabricile de coniac, la spălat cisternele de mărimea unei case cu două etaje şi la reparat de lădiţe, în cartierul Sud al oraşului, sau în echipa de zidari a fabricii Vinexport, „de peste linii”), până să ocup prin concurs postul de pedagog şcolar la un liceu focşănean reprezentativ pe atunci, numărul 1. Am strâns din dinţi, prezenţa fiului m-a trezit încet-încet la realitate şi m-a adunat de pe drumuri… Nu pot să cred că au trecut 35 de ani de atunci, o viaţă de om! I-am pus totul la dispoziţie fiului, în condiţiile unui regim comunist nefavorabil mie, represiv… O singură dată am trădat cauza familiei – în octombrie 1989, când am semnat Apelul împotriva realegerii lui N. Ceauşescu la al XIV-lea Congres al PCR. Atunci le-am cerut scuze şi fiului (convins că va deveni un copil „ciumat” din cauza dosarului meu de la Securitate) şi soţiei (care toată tinereţea a avut de suferit din cauza dosarului politic al tatălui ei, fost legionar). Dacă nu venea Revoluţia, eu dispăream fizic (eram pe o listă a Securităţii a celor ce ar fi trebuit să moară). Laurenţiu a terminat Dreptul, făcut mai mult să scape de armată (pe atunci armata era obligatorie), nu l-a interesat nici o clipă actul de justiţie (nici la Tribunal, nici la o întreprindere, consilier juridic). E pasionat din liceu (terminat la Bucureşti) de computer (IT) şi Internet. A fost ziarist la mai multe ziare şi reviste, a avut firme de pe urma cărora a trăit pe picior mare (a plecat de acasă, avea o vilă închiriată). Stricându-se vremurile, au dat faliment şi firmele lui de lux. Azi locuieşte cu mine în apartament şi trăieşte din gloria trecutului (refuză să muncească pentru alţii, fie patronat privat, fie patronat de stat). Fiind Leu, gândeşte pozitiv şi atunci când vede că nimic nu se mai leagă. Vrea să se bucure de viaţă fără complicaţii, fără să-i facă pe alţii să sufere când nu-i merge bine. Nu vrea să se căsătorească – i-am spus, înainte să plece azi la Snagov că „eu, la vârsta ta, la 35 de ani, te aveam pe tine de 10 ani, erai mare”. Echilibrat, crescut în spiritul libertăţii de mişcare, voluntar, n-a trecut prin nici o perioadă de boemă. Să nu se deoache, nu fumează, nu bea, nu se droghează – are numai slăbiciune pentru femei (uneori mă întreb dacă nu cumva ţine o agendă cu toate cuceririle lui; în speranţa că la bătrâneţe se va apuca de scris literatură; totuşi, părinţii lui sunt scriitori; în liceu a fost premiat la concursuri literare, unul dintre aceste concursuri l-a avut în juriu pe Ion Mureşan, care nu i-a uitat nici azi versurile). Până la ora când scriu aici Laurenţiu nu s-a întors de la Snagov, i-am telefonat la 20.40 (ora naşterii) şi i-am urat tot binele, i se cânta La mulţi ani, era fericit între prieteni, sub copaci, pe malul lacului…

 ***

Ieri scriam aici că am ezitat să dau de gol trei întâmplări personale la care nu le găsesc o semnificaţie raţională. Am scris ieri de două dintre ele, pe a treia o transcriu acum mai jos (primită pe e-mail), îngrijorat şi reţinut. Mesajul e legat de Catastrofa din Marea Neagră (de care am scris aici pe 1 iulie), care e interpretată extrem de personal – semnatarul mesajului fiind convins că are legătură cu accidentul tragic de la Tuzla, la care au murit 12 militari de performanţă (de la Aeronaval). Spun îngrijorat şi reţinut, fiindcă mesajul trebuie interpretat de cei ce cunosc şi cabalistică, nu numai simboluri numerologice, şi nu de scriitori (care-l pot transforma într-o proză)… Ştiţi, azi chiar s-a anunţat că ieri au avut loc trei cutremure, în cinci minute, în Marea Neagră: Trei cutremure au avut loc, sambata seara, in Marea Neagra, cel mai mare dintre ele avand o magnitudine de 4,3 pe scara Richter (după ce tot sâmbătă s-au înregistrat trei cutremure minore în Câmpia Română)! Transcriu mesajul fără nici un comentariu, regret că nu se păstrează la publicare sublinierile autoarei lui (în speranţa că se va găsi cineva avizat între cititorii acestui site / blog care să-i răspundă; eu sunt depăşit de asemenea subtilităţi spirituale):

Domnule  Liviu Ioan Stoiciu

Ma numesc  Antoche  Marcela, sunt mama  lui Antoche Catalin  Vicentiu, unul din aviatorii care a decedat  luni  05.07.2010  in accidentul  aviatic  de la TUZLA, unde  au decedat 12  persoane.

Catalin   a fost nascut pe data de  25.12.1976 (am crezut ca  acest copil  este protejat de Iisus Hristos) nu  stiu ora exacta , nascut intre ora 6 -7,30,  dimineata  in orasul Focsani, am locuit  pe strada Constructorului  nr. 1, bloc F1, cred ca sotia dvs. Doina  a locuit  la blocul H1, banuiesc  ca bunicii  sunt din satul Ciuslea , acolo m-am nascut si eu.

Mama  Marcela  nascuta  la data de 16.08.1950

Tatal  Valeriu  nascut  la data de 12.10.1947

Nunta  noastra si ceremonia religioasa au fost in data de 08.07.1973  si inmormintarea fiului  nostru a avut loc  in data de 08.07.2010.

Nu stiu unde  am gresit  in viata  de am avut parte  de asa  nenorocire, decesul copilului  nostru,  ars de  viu.

Am gasit pe net la adresa:

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/07/in-asteptarea-catastrofei-din-marea-neagra-profetita-a-avea-loc-in-2010-noi-ciudatenii-sau-coinciden/#more-2402

articolul: 

„In asteptarea  catastrofei din Marea Neagra, profetita

 a avea loc in anul 2010  Noi ciudatenii sau coincidente”

Oare catastrofa  de la Marea Neagra, nu a fost  accidentul  aviatic  de la TUZLA?

Daca cititi mai sus, si la noi  sunt niste coincidente inexplicabile:

-         nunta  noastra  la data  de  08.07.1973  si inmormintarea fiului nostru 08.07.2010.

-         Catalin  nascut pe 25 decembrie  1976  , a decedat pe data 05.07.2010, imi este frica  sa fac comparatie, Iisus Hristos s-a nascut pe 25 decembrie.

-         In accident au murit  12 persoane, Iisus Hristos  a avut 12  apostoli.

Daca dvs. vedeti vreo  legatura intre  aceste date si puteti sa imi spuneti, va rog, daca nu, atunci cred ca sunt pe cale sa innebunesc.

Va multumesc!

Antoche  Marcela

PS. Le atrag atenţia cititorilor binevoitori că nu răspund la mesaje anonime, tendenţioase, imorale, de proastă calitate, jignitoare la adresa mea sau a celor despre care scriu aici, care demonstrează reaua-credinţă a semnatarilor. Nu le răspund nici celor ce mă acuză de „exces de zel” (să fiu iertat, acesta e un model de scris jurnal; dacă nu le convine, să caute alte pagini online). Nu am nici o obligaţie faţă de nimeni, acest site / blog e o carte a mea experimentală, nu e coşul lor de gunoi.